fbpx
Antreprenori Companii Interviuri Stiri

Florin Stoican, Kogayon: Biodiversitatea este despre supraviețuirea omului ca specie12 min

17/11/2020 7 min read

Florin Stoican, Kogayon: Biodiversitatea este despre supraviețuirea omului ca specie12 min

Reading Time: 7 minute

Alături de Ashoka România, am pornit o serie de interviuri pentru a cunoaște antreprenori sociali și mai ales cum fac ei față în această perioadă provocărilor cu care se confruntă. Florin Stoican, de la Asociația Kogayon, este primul intervievat, fiind ales Ashoka Fellow în 2018.

Florin Stoican a catalizat o mișcare de cetățeni activi care creează sisteme funcționale în jurul ariilor protejate din România. A înființat cu succes Parcul Național Buila-Vânturarița și Parcul Natural Văcărești, ambele la inițiativă cetățenească, un efort în premieră în România. Mai mult, cu ajutorul comunității formate de el la Buila a creat un impact economic local de 30 milioane euro, protejând în același timp valorile culturale și naturale.

 

Florin, suntem într-un an foarte dificil. Cum a fost pentru voi anul acesta?

Dificil și ciudat. A trebuit să anulăm toate activitățile cu publicul, inclusiv cele educative, tururile ghidate, evenimentele, întâlnirile și dezbaterile directe. La P.N. Văcărești de exemplu până anul trecut, am avut peste 10.000 de participanți la tururi ghidate și evenimente, anul asta am renunțat la toate. În P.N. Buila-Vânturarița, anul trecut reîncepusem programul Ranger Junior, la care până acum au participat peste 5.000 ce copii.

Anul asta nu ne-am mai gândit la asta. Starea de urgență și restricțiile ne-au prins exact când începeam dezbaterile publice pentru înființarea Geoparcului UNESCO Oltenia de sub Munte. Vorbisem cu primarii, cu consilierii locali. Începusem întâlniri cu organizații, școli, autorități, companii și alți parteneri. A trebuit să transferăm totul în online, să încercăm să suplinim astfel interacțiunea directă, cu riscurile și handicapul de a nu putea ajunge la toți cărora ne adresăm. 

Cum ați reușit voi să vă mențineți pe linia de plutire?

Am transferat totul în online și ne-am concentrat pe ce s-a putut face fără interacțiune directă. Conservarea naturii are la bază fundamentarea științifică, cercetarea fundamentală și mai ales cea aplicată. Ori asta se poate face cam oricând și cam oriunde. În laboratoare, prin păduri și pe coclauri lucrezi izolat, iar liniștea chiar îți face bine și ție și rezultatelor cercetării. La fel e și cu monitorizarea.

Apoi ne-am concentrat pe partea de elaborare și îmbunătățire a documentelor strategice, ne-am stabilit strategiile organizaționale, obiectivele strategice, prioritățile, am pregătit proiecte, am lucrat la partea de networking și dezvoltare organizațională. Partea grea este cea financiară, fiindcă unele proiecte au fost amânate, altele suspendate, unii finanțatori s-au reorientat spre alte domenii de interes mai urgent. 

Care sunt proiectele derulate de voi în acest an?

La Asociația Kogayon ne-am concentrat aproape exclusiv pe proiectul înființării Geoparcului UNESCO Oltenia de sub Munte, care este practic un program complex de dezvoltare a regiunii, cu componente de cercetare, promovare, comunicare educație, turism, marketing, dezvoltare și implementare de strategii, produse și servicii, peste 50 de parteneriate locale, practic fiecare în sine reprezentând un proiect în folosul naturii, comunităților locale și vizitatorilor.

La Asociația P.N. Văcărești am dezvoltat un proiect, tocmai aprobat spre finanțare, prin care o să exportăm experiența noastră și altor organizații din capitală și alte 10 orașe mari din țară, cu care dorim să construim pentru oameni și natură o rețea națională de arii protejate urbane. Și am avut grijă cum am putut de parc, dar mai ales am stat pe capul autorităților care nu sunt în stare să aibă grijă de el, după ce ne-au dat afară de la administrarea parcului pe care l-am înființat, fără să pună ceva în schimb.

Ce s-a schimbat fundamental în acest an?

Nu prea multe, dar sper ca noi, oamenii, să ne schimbăm. Cred și sper că nimic nu va mai fi la fel. În ceea ce privește natura, sper să ne schimbăm cu toții atitudinea față de aceasta. Pandemia ne-a lovit fiindcă ne comportăm tot mai agresiv cu natura, cu biodiversitatea. Declinul biodiversității face criza climatică prin care trecem. Iar asta ar trebui să ne deschidă tuturor ochii și mintea spre înțelegerea dezechilibrelor pe care le-am creat în natura.

Sistemele economic și social de care suntem atât de mândri își arată acum fragilitatea, mai aprig decât ne-am fi dorit. Iar aceasta vine de la modul greșit în care ne raportăm la sistemul natural, fără de care celelalte se prăbușesc. Degeaba avem spitale, dacă ele nu pot trata bolile stârnite prin distrugerile asupra naturii, degeaba avem școli, dacă învățăturile vor fi despre trecutul în care am distrus specii și habitate, degeaba avem orașe din beton și sticlă, dacă aerul din ele este irespirabil, apa ne îmbolnăvește și gunoaiele ne sufocă.

Declinul biodiversității nu mai este despre specii exotice dispărute și despre păduri tropicale îndepărtate doborâte sau ghețari de la poli topiți. Este despre hrană, deșertificare și foamete, despre criza de apă potabilă, despre aer irespirabil, despre probleme de sănătate, despre migrații uriașe și despre viitorul omului pe planetă ca parte din biodiversitate. Noi toți trebuie să ne schimbăm, să găsim și aplicăm soluții, noi toți trebuie să cerem celor care decid pentru noi ce să facă, noi toți trebuie să dăm exemplu că înțelegem ce se întâmplă în jurul nostru.

Ce trebuie să se schimbe pentru ca parcurile naționale înființate de voi să fie sustenabil ancorate în turismul și dezvoltarea social-economică a țării?

Trebuie să ne schimbăm noi atitudinea față de ele. Să le vedem ca pe valori ale patrimoniului natural național. Dar cu toții, nu doar cei care ne ocupăm cu ele. Lucrurile au valoarea pe care le-o dăm noi oamenii. Dacă nu le prețuim, nu înseamnă nimic. Doar niște nume și contururi pe hărți, adică niște convenții umane. Urșilor, lupilor și altor viețuitoare nu le pasă de granițele noastre, doar sunt afectate de acestea. Dacă noi reușim să le dăm valoare, parcurile vor fi privite altfel și de către decidenți, adică va exista voință politică și deci și resurse pentru conservare. Și prin conservare, apoi promovare și valorificare deșteaptă a patrimoniului, vine și bunăstarea.

Paradoxul actual este că acolo unde încă avem patrimoniul natural cel mai valoros și mai bine păstrat, avem și cele mai sărace comunități locale și cele mai multe conflicte dintre conservare și exploatare intensivă a resurselor naturale. Oportunitățile însă sunt uriașe. Am putea evalua, prețui, promova și valorifica acest patrimoniu natural, împreună cu cel cultural, am putea crea produse și servicii locale sustenabile, satisfacții ale vizitatorilor, locuri de muncă, venituri care să rămână în comunitate, am aplana și stinge conflictele dintre conservare și exploatare de resurse. Ajungând să prețuim patrimoniul vom ajunge să-l și conservăm. Asta încercăm să facem în Oltenia de sub Munte.

Vorbeați de starea educației. Ce ar trebui să se schimbe în această privință?

Totul. Ar trebui să ne regândim complet modul de a relaționa cu natura. De la nivel macro, fiindcă globalizarea ne aduce acum tuturor o imagine de ansamblu a planetei, cu omenirea ca element cheie al biodiversității. Conservarea nu înseamnă protejarea unor fluturi din Congo sau a unor broscuțe din Amazonia, departe de noi, a căror dispariție nu ne afectează pe noi, acasă la noi, în orașul nostru, în țara noastră.

Problemele acestea se adună, cresc și produc efecte globale, care pleacă de acolo unde se produc și ajung la noi unde trăim liniștiți. Fiindcă biodiversitatea înseamnă mâncare, apă potabilă, aer curat, deci supraviețuirea omului ca specie. Planeta și natura vor trece fără probleme peste criza asta, au mai făcut-o de multe ori în decursul celor 3,8 miliarde de ani ale vieții pe planetă, însă noi oamenii nu prea avem mari șanse dacă nu realizăm că suntem parte din biodiversitate, nu un stăpân al acesteia.

Cum se vede starea antreprenoriatului social?

Cred că evoluția este bună. Lucrez de 20 de ani în sectorul ONG de mediu. La început nu exista noțiunea asta, cel puțin eu nu am auzit-o multă vreme. Conservarea naturii e o activitate care presupune dublu focus: oamenii și natura. Cei mai mulți, inclusiv eu, încep prin a le păsa de animale, de păduri, de râuri, de peisaje și vor să facă ceva pentru a le proteja. De cine? Păi de oameni.

Apoi realizezi că nu prea mai poți face protecție în timpurile și locurile noastre fără să iei în considerare interesele și nevoile comunităților locale și ale vizitatorilor locurilor pe care vrei să le protejezi. Și așa ajungi să fii antreprenor social, fără să știi că ți se zice așa. Ce văd eu critic la adresa antreprenoriatului social actual e că ne focusăm pe rezolvarea efectelor în loc să mergem la cauze. Adică investim mult în probleme și cauze sociale, de sănătate, de educație și prea puțin în cele de mediu. Într-un fel e normal, fiindcă urgența necesită alocarea de resurse, dar asta e o atitudine de gândire pe termen scurt. Pe termen lung trebuie să investim mai mult în mediu, fiindcă un mediu sănătos ne reduce substanțial cheltuielile cu sănătatea, cu rezolvarea problemelor sociale și cu educația, fiindcă natura are capacitatea de a ne fi cea mai bună școală.

Cum vă ajută know-how-ul Ashoka?

Ne ajută mult. În primul rând face bine să știi ca e cineva care are grijă de tine, mai ales la nevoie. Apoi, deschiderea este uriașă. Poți găsi în rețea oameni care au făcut sau fac ceea ce faci tu în alt colț al lumii, poți prelua din experiența lor, îți poți găsi aliați, prieteni, mentori. Poți avea acces la niște oameni care vor să ajute și la care nu sperai să ajungi vreodată. Poți beneficia de susținere și resurse care să te ajute să-ți crești și exporți impactul proiectelor. Principiul de a nu reinventa roata și de a o lua de la alții și a o face mai bună ca ei la tine acasă e unul care împinge lucrurile înainte, duce inevitabil la progres.

Ce ar trebui să întâmple fundamental în ceea ce privește conservarea naturii?

E nevoie de o schimbare de paradigmă a omenirii. Trebuie să ne uităm spre natură ca la o casă de care trebuie să avem grijă, nu ca la un sac fără fund de resurse naturale. Trebuie să vedem în natură un partener și să o tratăm ca atare, să învățăm să co-creăm viitorul bazat pe natură, în loc de a smulge de la ea cât de mult și cât mai repede.

Care sunt provocările cu care vă confruntați acum?

Aceleași de până acum plus dificultatea de a le explica publicului larg. Comunitatea științifică întotdeauna a avut dificultatea de a ieși din cercurile ei închise și de a traduce limbajul pe înțelesul tuturor. Acum avem în plus și handicapul de a ajunge foarte greu la grupurile țintă care nu există în online. În rest, mediul e încă o cenușăreasă a guvernelor iar conservarea naturii e văzută încă de mulți politicieni ca o piedică a dezvoltării în loc de o trambulină a acesteia.

Care sunt lecțiile învățate în tot acest an?

Că întotdeauna poate fi loc de mai rău și că binele stă numai în puterea noastră și că oamenii sunt în stare dacă vor să se mobilizeze cu inteligență, resurse și solidaritate pentru rezolvarea împreună a celor mai grave probleme.

Există și lucruri pozitive în timpul acestei pandemii pe care le-ai văzut sau simțit?

Da. Asociația Kogayon a fost înființată în 2003 și a fost dezvoltată prin proiecte și activități de voluntariat ale studenților. Acum mulți sunt împrăștiați prin colțurile lumii, au joburi, familii prin alte țări. Pandemia ne-a dat oportunitatea de a ne regăsi, de a ne susține reciproc de la distanță, de a ne reaminti vremurile de început și de a ne remobiliza resursele pentru proiecte și mai mari. Așa s-a născut un proiect de ambasadori al Geoparcului Oltenia de sub Munte, pentru promovarea acestuia în comunitățile unde voluntarii noștri s-au integrat.

Cum vezi viitorul?

Cu optimism. Cred că suntem suficient de deștepți ca să realizăm anvergura crizei în care am ajuns și potențialul devastator asupra noastră al efectelor ei, suficient de inteligenți ca să inventăm și dezvoltăm noi tehnologii care să ne ajute să ne reparăm greșelile și suficient de mulți și de solidari ca să ne facem auziți și să influențăm deciziile celor care ne conduc în așa fel încât să putem depăși criza și să ne construim un viitor în biosfera planetei din care facem parte.

 

Interviul face parte din seria conversațiilor de toamnă. Ashoka România, biroul local al celei mai mari rețele internaționale de susținere a antreprenorilor sociali și a inovației sociale, vorbește printr-o serie de articole – găzduită de BIZ – despre cum antreprenoriatul social începe să devină tot mai mult despre construcția de alianțe, colaborări și soluții sistemice.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *