Gabriela Alexandrescu, Salvați Copiii România: Lupta pentru rescrierea viitorului

Gabriela Alexandrescu, Salvați Copiii România: Lupta pentru rescrierea viitorului

Reading Time: 4 minute

Lipsa echipamentelor performante și deficitul de personal specializat afectează direct supraviețuirea nou-născuților, o realitate dureroasă care conduce România spre cea mai ridicată rată a mortalității infantile din Uniunea Europeană.

Programul „Susținem cele mai grele începuturi” caută să rescrie viitorul. Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al Salvați Copiii România, explică pentru Biz cum a luat naștere și ce își propune acest program de 1,5 milioane de euro.

Cum ați ajuns să gândiți proiectul „Susținem cele mai grele începuturi”?

În primul rând este un proiect de continuitate, pentru că Salvați Copiii a intrat, iată, în cel de-al 16-lea an al unui program complex, multifațetat de combatere a mortalității infantile. Și cum rata mortalității infantile ne plasează mereu pe primele poziții din UE, a fost un program vital, urgent, prin care am dotat maternități și secții de terapie intensivă neonatală din țară cu aparatură medicală de ultimă generație.

Este însă un program care ne arată că viețile nou-născuților prematur sau cu patologii medicale compexe depind printre alte și de dotarea maternității unde aceștia vin pe lume. E dramatic să pierzi un copil pentru că unitatea medicală nu are un incubator sau un ventilator de suport respirator.

Așadar, proiectul național al organizației Salvați Copiii de dotare a maternităților a pornit dintr-o nevoie reală, identificată direct în spitale și în comunitățile vulnerabile. În urma discuțiilor cu medicii neonatologi și a vizitelor în maternități din întreaga țară, ne-am implicat acolo unde a fost nevoie, oferind dotări adaptate fiecărei secții, pentru a contribui concret la reducerea mortalității infantile. Așa a apărut și proiectul „Susținem cele mai grele începuturi”.

Cât de greu a fost începutul proiectului și cum l-ați prezentat partenerilor care au ales să vă fie alături?

Le-am arătat direct ce înseamnă să aduci pe lume un copil într-o maternitate care nu are aparatură medicală și cum un incubator, de pildă, face diferența majoră. Am vorbit despre vieți reale, despre prematuri care luptă să supraviețuiască, iar partenerii noștri au înțeles că pot face diferența. Am ales să folosim date concrete despre mortalitatea infantilă și exemple reale, dar mai ales să le arătăm clar impactul direct pe care îl pot avea: vieți salvate.

Care sunt principalele deficiențe identificate de Salvați Copiii în privința echipamentelor adecvate pentru îngrijirea prematurilor și cum influențează acestea direct rata de supraviețuire a nou-născuților?

De 16 ani susținem sănătatea mamei și a copilului și, în tot acest timp, am învățat că intervenția trebuie să fie punctuală și adaptată realității din fiecare spital. Nu există o soluție universală. Sunt unități medicale care nu au mai fost renovate de zeci de ani, unde nevoia de modernizare este prioritară. Alte secții duc lipsa echipamentelor de bază, fără de care îngrijirea nou-născuților devine mult mai dificilă. Există secții care au nevoie de echipamente de înaltă performanță, astfel încât cadrele medicale să poată interveni în cazurile extrem de grave. Sunt copii care se nasc la 24–26 de săptămâni, cu greutăți foarte mici sau cu anumite patologii și care au nevoie de îngrijiri speciale. În neonatologie, fiecare minut contează.

Deficitul de personal medical specializat în neonatologie este o problemă cronică; în ce măsură acest factor agravează criza prematurității în zonele cu cea mai mare presiune pe spitalele din România?

Îngrijirea unui prematur, mai ales a unui prematur extrem, presupune supraveghere continuă, intervenții rapide și o echipă multidisciplinară completă. Atunci când numărul de cadre medicale este insuficient, crește riscul de epuizare profesională și de suprasolicitare.

Mai mult, în zonele vulnerabile, lipsa specialiștilor duce la transferuri frecvente către centrele mari, ceea ce înseamnă timp pierdut și un risc suplimentar pentru nou-născut. Astfel, presiunea se concentrează și mai mult asupra spitalelor de nivel III, unde personalul este deja suprasolicitat.

Cum prioritizează Salvați Copiii zonele vulnerabile în care alege să intervină?

Prioritizarea pornește de la o realitate foarte clară: mortalitatea infantilă ridicată care nu este distribuită uniform în România, ci urmează liniile sărăciei, ale izolării și ale accesului inegal la servicii medicale. De aceea, intervențiile organizației Salvați Copiii se bazează pe o analiză combinată a indicatorilor sociali și medicali, cu un accent constant pe mediul rural și pe comunitățile marginalizate. Identificăm puncte-cheie din sistemul de sănătate care pot genera schimbări reale: maternități și secții de nou-născuți care deservesc populații cu risc crescut, cabinete de medicină de familie din zone defavorizate.

Prin programele noastre direcționăm intervențiile acolo unde există cele mai mari goluri de servicii: comunități în care gravidele ajung târziu sau deloc la controale, unde există un număr semnificativ de mame minore, unde copiii mici au nevoie de monitorizare continuă și unde distanța, costurile sau lipsa de informare devin bariere în îngrijirea mamei și copilului.

Cum măsurați eficacitatea unei abordări integrate care combină dotarea cu echipamente de ultimă generație și formarea continuă a personalului medical în spitalele partenere?

Pentru noi, nu este suficient să livrăm echipamente, este esențial să vedem cum acestea sunt integrate în practica medicală și ce impact real au asupra copiilor. Mi-au rămas în minte cuvintele unui medic neonatolog care spunea că pentru a schimba statisticile ai nevoie de trei lucruri esențiale: unde, cu cine și cu ce. Unde – într-un spațiu adecvat și modern; cu cine – alături de o echipă bine pregătită; și cu ce – cu echipamente performante care pot face diferența dintre viață și moarte.

Combinația dintre tehnologie modernă și formare continuă poate genera schimbări sustenabile. Echipamentele performante, utilizate de profesioniști bine pregătiți, reduc timpul de diagnostic, cresc precizia intervențiilor și, în final, salvează vieți.

Privind spre viitor, ce pași considerați esențiali pentru ca România să iasă din topul mortalității infantile din UE și cum poate Salvați Copiii să inspire un model național de intervenție?

Pentru ca România să iasă din topul mortalității infantile din Uniunea Europeană este nevoie de o schimbare majoră, nu doar de intervenții punctuale. Și este nevoie de politici sociale integrate, care să vizeze accesul la servicii medicale de calitate, educația pentru sănătate și dotarea maternităților și a secțiilor de terapie intensivă neonatală.

Un prim pas esențial este consolidarea medicinei de familie, în special în mediul rural, astfel încât prevenția și monitorizarea să nu fie excepții. Serviciile medicale trebuie să fie aproape de comunități, funcționale și bine echipate, astfel încât fiecare gravidă și fiecare copil să fie consultați la timp.

La fel de importantă este continuitatea îngrijirii pentru nou-născuții cu risc, în special pentru prematuri. Supraviețuirea nu depinde doar de momentul nașterii, ci și de urmărirea atentă după externare, de legătura dintre maternitate, medicul de familie și serviciile comunitare. Fără această continuitate, riscurile reapar rapid.

Prin date, rezultate și lecțiile învățate din teren, știm că mortalitatea infantilă este un fenomen care poate fi diminuat atunci când prevenția, accesul și calitatea serviciilor devin priorități reale ale politicilor publice.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 404 (15 martie – 15 aprilie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.