Harta construită de cărți

Harta construită de cărți

Reading Time: 6 minute

Harta Literară este prima hartă interactivă a locurilor care apar în cărți. Bucureștiul are deja peste 300 de locuri și mai bine de 500 de conexiuni cu opere clasice și contemporane sau cu episoade semnificative din istoria literaturii române, iar anul acesta proiectul se extinde la Iași și Brașov cu tururi ghidate cu autori și evenimente dedicate pasionaților de literatură. Cristina Foarfă, inițiatoarea proiectului, ne explică Harta Literară.

De unde a pornit ideea Hărții Literare și în ce moment ți-ai dat seama că poate deveni nu doar un exercițiu de imaginație, ci o platformă digitală vie, care să schimbe felul în care citim și privim orașul?

Ideea e veche dar, ca vinul și ca unele cărți, a devenit, cred, mai bună în timp. Eram pe vremea aia, 2012-2013 să fi fost, la Bookaholic, o revistă online care vorbea despre cărți într-un mod în care vorbesc prietenii despre cărți – relaxat, autentic, uneori cu umor, fără ifose prea mari. A fost, cred, și o combinație între cine eram io – un animal urban (am lucrat o vreme nu chiar scurtă și la Metropotam), căruia îi plăcea să iasă, să umble prin oraș, dar și să citească. Lucrurile se îmbină, nu e ori – ori, ci și-și. Nu-mi aduc aminte efectiv cum s-a născut ideea, dar atunci am încercat să găsesc finanțare pentru ea și nu a mers. Am pus ideea într-un sertar și a revenit, dospită, în 2025, când am adus-o la viață și pe străzi cu Tech and Tonic, ONG-ul pe care l-am înființat cu niște prietene. A început o călătorie care ne-a luat pe sus, un proiect în jurul căruia s-au strâns scriitori, cititori, instituții, comunități și care a fost primit mult mai bine decât ne-am fi așteptat vreodată, lucru care ne emoționează, dar ne și bucură prin semnalul pe care îl dă: avem nevoie de cărți, cultura nu e chiar Cenușăreasa absolută, are nevoie poate de niște haine mai funky și să fie scoasă la plimbare, la șosea și în club.

Bucureștiul este „primul capitol” al proiectului. Cum arată, din culise, procesul prin care un simplu loc de pe hartă devine „loc literar” validat și publicat pe platformă?

E un mix între cercetare serioasă, fun și un fel de detective work cultural. Avem mai multe surse: cărțile propriu zise (romane, povestiri, jurnale, poezie), studii și cărți de geografie litrerară, recomandări de la scriitori și critici dar și propuneri venite de la comunitate. E o bucurie foarte mare când primim locuri selectate de la cititori sau, iar asta ne entuziasmează maxim, de la scriitori.

Un loc devine „loc literar” atunci când există o legătură clară și documentabilă cu un text sau cu un autor. Apoi intervine partea de contextualizare: nu vrem mereu doar să spunem „aici apare în cartea X”, ci să spunem o poveste – ce se întâmplă acolo, de ce e relevant. E un proces editorial, practic. Fiecare loc trece prin filtrul echipei, prin verificări și abia după devine punct pe hartă.

Platforma este construită pe patru axe – culturală, educațională, turistică și urbană. Care dintre aceste direcții s-a dovedit cea mai surprinzătoare până acum?

Cred că cea urbană. Ne așteptam ca dimensiunea culturală și educațională să fie puternice – acolo era ADN-ul proiectului. Dar partea urbană a venit foarte organic.

Oamenii au început să spună: „n-am știut că locul ăsta are povestea asta”, „trec zilnic pe aici și nu mă gândeam la el așa”, „nu știam că strada mea apare într-o carte”. Practic, harta devine un instrument de re-descoperire a orașului, nu doar a literaturii.

Și asta e poate surprinzător, pentru că înseamnă că literatura poate funcționa ca un filtru prin care vezi altfel spațiul în care trăiești. E un mod de a te re-împrieteni cu orașul – devine personaj, devine cadru pentru poveste și, de ce nu, începi să relaționezi altfel cu el și cu propria ta raportare ca locuitor al unui spațiu.

Ce funcționează cel mai bine pentru a apropia generațiile tinere de literatura română, dincolo de manual și de obligația școlară?

Contextul, libertatea și instrumentele potrivite.

În momentul în care scoți literatura din zona de „trebuie să” și o pui într-un context viu – oraș, trasee, experiențe, povești – devine mult mai accesibilă. Și mai ales când nu există o singură interpretare corectă.

Tinerii reacționează foarte bine la ideea de explorare: să descopere singuri, să își facă propriile trasee, să compare versiuni ale aceluiași oraș. Și, foarte important, la contemporaneitate – la autori vii, la texte care vorbesc despre lumea lor. Cred că cheia e să nu „predai” literatura, ci să creezi contexte în care ea să fie trăită.

Mai mult decât atât, trebuie să ai și tool-uri cu care ei sunt familiari iar tehnologia, mai ales telefonul, sunt parte din lumea lor de zi cu zi. Dacă literatura ajunge acolo, devine parte din viața lor, nu o obligație separată.

Unul dintre atuurile platformei este că fiecare utilizator își poate crea trasee literare personalizate – „Bucureștiul lui Eliade”, „Bucureștiul din literatura școlară”, „Bucureștiul autorilor contemporani”. Ce tipuri de trasee vezi că sunt cel mai des căutate sau create și ce ne spun ele despre felul în care citim astăzi?

Din ce am văzut, oamenii își fac cumva trasee în funcție de locurile prin care umblă în mod normal. De exempu, vor să facă o plimbare prin Cotroceni și se uită ce găsesc acolo și își fac un traseu urmând locurile literare. Oamenii nu citesc structurat, ca la manual, nimeni nu mai face asta decât dacă are un interes în studiul literaturii, ci citesc de plăcere, contextual, haotic poate, așa cum e viața.

Ce am văzut însă este cât de bine au prins tururile ghidate de scriitori, a fost “bătaie” pe ele și locurile s-au ocupat imediat. Am observat câtă nevoie e de acest tip de experiențe, de interacțiunea cu scriitorii într-un cadru relaxat, de plimbări cu sens și după care rămâi cu lucruri noi, întrebări deștepte și chef de lectură. E o direcție pe care vrem să mergem cât mai mult în viitor și să creionăm cât mai multe experiențe culturale de acest fel în viața reală.

În 2026 începe extinderea către Iași și Brașov. Cum se schimbă miza proiectului când ieșiți din București?

Se schimbă în sensul că devine mai puțin despre un oraș și mai mult despre o rețea.

Fiecare oraș vine cu altă istorie literară, alt ritm, alt tip de relație între spațiu și text. În Iași, de exemplu, ai o încărcătură simbolică foarte puternică și o istorie literară care a înfluențat, de fapt, întreaga literatură română. O bună parte din autorii canonici clasici au o legătură, sub o formă sau alta, cu Iașiul. În Brașov, ai alt tip de raport între centru, periferie și turism dar și legat de apropierea de capitală, și un context interesant de tradiție versus experiment.

Miza devine să nu replicăm un model, ci să adaptăm harta la fiecare oraș. Și, foarte important, să lucrăm cu comunități locale – fără ele, proiectul nu are sens.

Cum reușiți să păstrați echilibrul între rigoarea documentării și diversitatea ofertei?

Printr-un sistem destul de clar de filtrare și prin asumarea faptului că nu totul trebuie să fie „definitiv”.

Există o bază de conținut validată riguros – acolo suntem foarte atenți la surse, la interpretări, la formulări. Dar există și deschidere către contribuții din comunitate, care pot aduce perspective noi. Avem și un grad mare de spontaneitate – adăugăm pe platformă ce ne place, ce găsim întâmplător, ce ne atrage atenția.

E un echilibru între control editorial și deschidere. Dacă mergi prea mult într-o direcție, pierzi fie credibilitatea, fie vitalitatea.

Ce tip de parteneri mai căutați acum?

Ce ne dorim e să găsim parteneri pe termen lung, care sunt dispuși să susțină financiar și logistic proiectul, cu care să creștem împreună și cu care să ne extindem spre cât mai multe comunități, mai mici și mai mari, din România și, de ce nu, regional și european. Primele luni ale Hărții Literare ne-au arătat că potențialul e foarte mare, că există un public entuziast pentru astfel de proiecte. Ne-am dori mult și parteneri locali – să vină cineva să întrebe: de ce e nevoie să facem o hartă literară a comunității mele? Hai să găsim o soluție să mapăm orașul nostru.

Mai mult, Harta Literară e un proiect ofertant pentru branduri pentru că literatura, așa cum știm, e strâns legată de viață. În cărți se vorbește despre bani, se mănâncă, se bea (chiar se bea!), se cumpără case, se îmbracă haine, se merge cu mașina, cu bicicleta, se face sport, se călătorește. Practic, pornind de la cărți, putem vorbi despre orice și o putem face într-un mod inedit și smart.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 405 (15 aprilie – 15 mai 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.