Când mersul pe jos devine „stres bun”: Noi insight-uri din studiul MedLife pe Via Transilvanica

Când mersul pe jos devine „stres bun”: Noi insight-uri din studiul MedLife pe Via Transilvanica

Reading Time: 4 minute

Când entuziasmul unei provocări asumate voluntar începe să se tempereze, iar efortul și oboseala își fac simțită prezența, oamenii nu renunță neapărat la obiectivul setat, ci își găsesc noi motivații pentru a continua. Aceasta este una dintre concluziile unei noi etape intermediare din cadrul studiului observațional derulat de MedLife și Asociația Tășuleasa Social pe Via Transilvanica pentru a evalua impactul mersului pe jos asupra sănătății.  

Peste 60 de români au acceptat provocarea de a merge 10 zile pe traseu și de a parcurge cel puțin 150 de kilometri – o experiență care presupune efort fizic, zile consecutive de mers, oboseală și adaptare. Este ceea ce proiectul MedLife explorează prin conceptul de „stres bun”: o provocare asumată, delimitată și cu sens, care poate activa mecanismele naturale de adaptare ale organismului.  

Dacă într-o primă etapă inițiatorii studiului au urmărit să contureze profilul participanților și să înțeleagă motivațiile din spatele deciziei lor de a se implica în proiect, de data aceasta au plecat de la o întrebare diferită: ce îi determină pe participanți să continue atunci când entuziasmul începutului este înlocuit de efort, oboseală și rutina mersului de zi cu zi?  

Datele analizate până în acest moment arată că, deși la început fiecare participant avea un obiectiv clar – de a ieși din rutină, de a socializa, de a-și testa limitele sau de a marca o perioadă de schimbare – pe parcursul experienței, motivația se transformă. Plăcerea de a merge, satisfacția progresului, timpul petrecut cu ei înșiși și dorința de a-și respecta propriul angajament devin, treptat, noi surse de energie.  

Astfel, motivațiile inițiale nu dispar, ci se transformă și se amplifică, iar fiecare kilometru parcurs aduce noi motive de a merge mai departe, chiar și atunci când revenirea la zona de confort devine tot mai tentantă.  

Când progresul se transformă în motivație

Pentru mulți dintre participanți, primele zile presupun o perioadă de adaptare. Corpul intră treptat în ritmul efortului, iar mersul, perceput inițial ca o provocare, începe să devină rutină sau chiar plăcere. Din acest punct, motivația nu mai vine exclusiv din obiectivul final, ci și din satisfacția fiecărei zile petrecute pe traseu.  

În același timp, efortul fizic creează un contrast cu viața cotidiană: după o zi de mers, odihna capătă o altă intensitate. Somnul și recuperarea devin parte din experiență, iar oboseala nu mai este percepută ca un obstacol, ci ca o consecință firească a unei zile cu un obiectiv clar.  

Deconectarea digitală face loc reflecției

În cadrul discuțiilor aprofundate, unii dintre participanți vorbesc despre momente de reflecție apărute pe parcursul traseului. Fără presiunea programului obișnuit, a notificărilor și a responsabilităților cotidiene, apar timpul și spațiul necesare pentru transformări și revelații personale.  

Deconectarea devine astfel mai mult decât o pauză de la viața obișnuită: devine o imersiune într-o experiență complet diferită, care lasă loc pentru curiozitate și noi perspective.  

Natura și comunitatea: De la efort individual la obiectiv comun

Pe măsură ce participanții petrec mai mult timp pe traseu, natura devine mai mult decât decorul experienței. Ritmul mersului, lipsa stimulilor obișnuiți și timpul petrecut în aer liber se reflectă în dorința de a continua.  

În același timp, conexiunea cu ceilalți capătă o formă diferită. Pentru cei care parcurg traseul alături de un partener sau într-un grup, experiența comună devine o motivație. Efortul, pauzele, momentele dificile și reușitele sunt împărtășite, iar obiectivul individual se transformă, uneori, într-un obiectiv comun.  

O altă dimensiune apare în relația cu comunitățile locale. Întâlnirile cu oamenii din localitățile traversate, poveștile lor și contactul direct cu un alt ritm de viață adaugă o componentă socială experienței. Traseul nu mai este doar o distanță de parcurs, ci devine un spațiu de întâlnire și descoperire.  

Consecvența și contribuția la știință – motoare de motivare

Pentru unii dintre participanți, unul dintre cei mai puternici factori motivatori este chiar angajamentul față de propria persoană. După ce au decis să pornească 10 zile pe traseu, participanții vor să își demonstreze că își pot respecta promisiunea făcută lor înșiși, chiar dacă nu toate zilele sunt ușoare. În acest context, consecvența devine ea însăși o sursă de motivație. Fiecare zi în care aleg să continue adaugă o nouă confirmare că pot duce mai departe un obiectiv început.  

Nu în ultimul rând, în cazul celor incluși în studiul observațional, există și un motiv suplimentar: faptul că experiența lor contribuie la un proiect de cercetare cu impact pe termen lung. Analizele și evaluările realizate înainte și după traseu, împreună cu datele colectate pe parcurs, pot contribui la o mai bună înțelegere a relației dintre mișcare, provocare și starea de bine.

„În prima etapă am vrut să înțelegem ce îi face pe oameni să spună «da» provocării de a merge pe jos, timp de 10 zile, pe Via Transilvanica. Acum e interesant să observăm ce se întâmplă după ce au făcut primul pas și cum se schimbă motivația pe măsură ce înaintează pe traseu. Aici este și una dintre dimensiunile importante ale acestui proiect. Trăim într-un ritm în care ne dorim rezultate rapide, însă multe dintre lucrurile care contează pentru sănătatea și starea noastră de bine se construiesc în timp, prin consecvență. Via Transilvanica ne oferă un mod foarte concret de a observa acest lucru: faci un pas, apoi încă unul, iar la un moment dat te uiți în urmă și vezi cât ai reușit să parcurgi.

Pentru noi, următoarea întrebare este ce rămâne după ce experiența se termină. Ce se întâmplă cu această motivație, cu sentimentul de consecvență și cu resursele pe care participanții spun că le-au descoperit pe traseu și dacă putem identifica, în paralel, schimbări relevante și în datele medicale pe care le colectăm. În final, ne dorim să înțelegem în ce măsură mersul pe jos pe distanțe lungi poate influența indicatori ai sănătății fizice și emoționale, dar și cum se adaptează organismul la efort susținut și la acest tip de stres bun”, a declarat Ina Bădărău-Ilie, Head of Communications, MedLife Group.

Potrivit reprezentanților companiei, perioada de desfășurare a terenului s-a încheiat la sfârșitul lunii septembrie, odată cu ultimii participanți care au finalizat provocarea de 10 zile pe Via Transilvanica. În perioada următoare, datele colectate înainte și după experiență – de la analize medicale la evaluări psiho-emoționale – vor fi analizate comparativ pentru a evalua impactul mersului pe jos, pe distanțe lungi, asupra sănătății fizice și emoționale și pentru a identifica eventualele schimbări asociate perioadei de efort susținut.  

Rezultatele finale ale studiului vor fi publicate la începutul lunii noiembrie.