Interviuri Lifestyle Oamenii Biz

Iulia Rugină: despre vise și căutări9 min

07/01/2019 6 min read

Iulia Rugină: despre vise și căutări9 min

Reading Time: 6 minute

A crescut cu Twin Peaks, serial care o urmărește din copilărie, și de la 14 ani a știut că vrea să facă regie. Până la 36 de ani a regizat deja trei filme și 12 scurtmetraje și se împarte între multe alte proiecte culturale și educaționale. 

 

Căutarea este conceptul care a revenit cel mai des în discuția pe care am avut-o cu regizoarea Iulia Rugină. Face regie de film, predă atât ca asistent universitar la ca­tedra de scenaristică, cât și ca profesor la o școală independentă de film, face ma­nagement cultural, se documentează și scrie o teză de doctorat, a pregătit o expoziție multimedia, scrie scenarii și, mai nou, a explorat noi teritorii de exprimare artistică printr-un spectacol multimedia, ce a avut un impact emoțional fantastic asupra celor care au reușit să vadă una dintre cele șase reprezentații, căci atât a durat “Neverland”. “Cum te împarți între toate aces­tea, nu este obositor?”, a fost una dintre primele întrebări pe care i le‑am adresat. “Ba da”, mi-a răspuns zâmbind, “dar toate îmi provoacă o bucurie maximă.” “Unde mai greșesc câteodată este că încerc să le fac pe toate în același timp, în general toamna este mai aglomerat și, când se suprapun toate, ziua și noaptea mea de lucru durează foarte mult, dar nu este așa mereu.” Lucrurile care țin de scris, lucrul cu studenții o ajută să se deconecteze de la propriile proiecte. “E obositor, dar este și foarte mult avânt și asta te întinerește și te ține în priză.”

Născută în București în 1982, Iulia Rugină a debutat pe marele ecran la 14 ani, când a făcut figurație într-un film american. Așa s-a hotărât să dea la regie. A absolvit secția de regie de film și televiziune a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”, București, în 2006. Între 2009 și 2011 a urmat un maste­rat în regie de film și acum este asistent universitar la catedra de scenaristică și doctorand la aceeași facultate. Studiază fenomenul cinemaului de tip low budget și impactul stilistic pe care un buget limitat îl are asupra cinematografiei mondiale. Teoria la care a ajuns până acum este că stilul acesta care se dezvoltă în cinema nu are legătură numai cu bugetul redus, ci și cu evoluțiile tehnologice și dezvoltarea digitalului. Încearcă astfel să înțeleagă ce înseamnă la nivel ideolo­gic “less is more” și unde duce asta în cinema. Lucrarea sa este o observație a unor realități care se întâmplă, pe care se străduiește să le privească cu ochii analistului, nu ai regizorului. Deși ca regizor știe ce înseamnă să nu ai buget, nu-i iese treaba cu “less is more”. “Personal nu-mi iese, eu mă complic întotdeauna, mă extind, îmi place cinemaul spectacol, grandios, cu muzică, carusel.”

De când a terminat facultatea și până acum, a regizat 12 scurtmetraje și trei lungmetraje (“Love Building”, “Alt Love Building” și “Breaking News”). În lungmetraj a debutat în 2013 cu “Love Building”, film ce s-a bucurat de un mare succes de box office, clasându-se pe locul 2 în topul celor mai vizionate filme la cinema în 2013. În anul următor a regizat continuarea filmului, “Alt Love Buil­ding”, iar în 2017 a finalizat al treilea lungmetraj al său, “Breaking News”, film la care a lucrat 10 ani și care a fost premiat la Karlovy Vary International Film Festival și prezentat în festivaluri din Europa, Rusia și Statele Unite. În 2009, împreună cu scenaristele Oana Răsuceanu și Ana Agopian, a fondat Asociația Culturală Control N, ce derulează și acum proiecte în zona filmului, teatrului, dansului, fotografiei și scrierii, cu misiunea de a înlesni accesul la educație cinematografică în România, de a crea punți între artiștii locali și internaționali, de a sprijini debutul artistic și manifestările creative. În 2016, a semnat conceptul video pentru spectacolul de coregrafie “Dorian” în regia Oanei Răsuceanu, iar în 2017 a creat conceptul pentru Expoziția Multimedia DISCO BTT – Discotecile Perioadei Comuniste, recompensat cu Premiul AFCN pentru activarea pa­trimoniului cultural imaterial.

Cel mai recent proiect prezentat publicului de Iulia Rugină este “Never­land”, un spectacolul multimedia ine­dit. Un “one woman show” cu actrița Ioana Flora, spectacolul trece în revistă, cu salturi în timp, viața unei femei de la 16 la 42 de ani, din România anului 1992 până în România anului 2018, trecând în același timp și prin evoluția societății românești. Spectacolul aduce în discuție un subiect mai puțin analizat în România, însă un amplu fenomen antropologic la nivel internațional, generația Peter Pan – acea categorie de vârstă care refuză maturizarea și asumarea normelor sociale ce caracterizează, de obicei, viața adultă cu tot ce înseamnă aceste lucruri, de la căsătorie, job stabil, copii la casă sau alte posesiuni materiale. “Neverland” este povestea unei femei care nu vrea să se facă mare, să devină adult, să intre în standardele sociale, care tot încearcă să se găsească pe ea însăși. “Este o istorie a transformării femeii, dar și istoria României, cea pe care eu am trăit-o, după revoluție până în prezent, pe parcursul căreia s-au întâmplat niște lucruri pentru noi ca nație care cred că ne împing pe noi ca indivizi să facem o schimbare. Povestea a pornit de la un sentiment foarte mare de furie pe care-l aveam, de neputință, cumva s-a îndulcit pe parcurs, dar există un strigăt acolo în toată această poveste”, explică regizoarea producției “Neverland”.

Din această toamnă, Iulia Rugina coordonează un nou modul, de regie de film și scenaristică, lansat în cadrul școlii independente de film (actoriedefilm.ro) a actorilor Dragoș Bucur, Dorian Boguță și Alexandru Papadopol. Colaborarea cu școala a început de facto cu mult timp în urmă, din 2010, însă abia acum au “oficializat” rolul de profesor, cu un modul dedicat. De altfel, acum este momentul când cei trei fondatori au decis să facă pasul către o școală ceva mai complexă, care durează șase luni, și este posibil să fie un prim pas către o școală cu mai multe departamente și autonomie de producție, în timp.

SAGA FINANȚĂRILOR ȘI PUTEREA DE A AVEA RĂBDARE

Până să obțină finanțarea pentru lungmetrajul “Breaking News”, a fost refuzată de vreo cinci ori, apoi a pierdut finanțarea din cauza unor chestiuni birocratice, între timp a debutat cu un alt lungmetraj și nu mai putea aplica la debut. În cele din urmă, a obținut finanțarea și a lansat filmul anul trecut, la zece ani distanță de la primul draft de regie și scenariu, timp în care atât ideea originală, cât și scenariul s-au transformat. “Aveam 25 de ani când am scris Breaking News și 35 când l-am filmat. Te schimbi ca autor, nu mai ai cum să spui aceeași po­veste, ea se transformă odată cu tine”. Și cu “Captivi de Crăciun” a durat cinci ani până să-l facă. “Este un film despre oameni care așteptau să vină trenul și eu nu am putut să-l înțeleg decât stând eu, la rândul meu, să vină trenul, cinci ani pentru el. Așa trebuia să se întâmple”, își explică regizoarea privind acum în urmă.

PRESIUNEA URMĂTORULUI PROIECT

“După «Neverland» nu mai pot să spun o altă poveste foarte repede. Și după «Breaking News» a fost la fel. Vreau să se facă un pic liniște, să înțeleg ceva din ce am făcut, cum am făcut. Nu poți să sari dintr-un proiect în altul.” A făcut asta înainte de “Brea­king News”, când avea înverșunarea să dovedească, să reușească să facă film, știind că este foarte greu. “A fost un heirupism ușor imatur pe care este bine că l-am avut pentru că asta m-a ajutat să fac o grămadă de chestii, nu am stat zece ani după «Breaking News». Ar fi fost mult mai rău să mă umplu de frustrări. Am făcut mai bine, mai rău, am mai învățat, am mers mai departe, nu am stat în loc.”

TEAMA DE FRUSTRARE

Cel mai mult și mai mult, Iulia se teme de frustrări. De eșecuri nu-i este frică, căci a avut destule și a tot învățat din ele. “Îmi este frică de frustrare. Să nu devin un om frustrat. De fiecare dată când am simțit că nu este bine ceva, fie am încercat să fac să fie bine, fie am plecat.” La începutul carierei îi era frică și de percepții, de felul cum o înțelegeau ceilalți. După “Neverland”, unde a pus totul și a fost o “dezbrăcare”, atât de mare, încât nu-i mai este teamă de treaba asta. “Fiecare spectator, receptor contează, în continuare mă doare când cuiva nu-i place spectacolul, dar eu cu mine sunt împăcată cu ce a ieșit.”

“Contează cum te simți tu cu tine la sfârșitul fiecărei zile. Depresiile adevărate și frustrările vin exact din momentele în care nu faci ce‑ți place, când stai în locuri în care nu-ți place să fii. Eu niciodată n-am stat în locurile în care nu mi-a plăcut să fiu, nici emoțional, nici financiar.” – Iulia Rugină

NOUA GENERAȚIE

Ca regizor, a avut șansa să lucreze și cu actori experimentați, și cu unii foarte tineri, mulți foarte talentați. Crede însă că în privința noii generații, important este ce li se va întâmpla în facultate și cum vor ieși de acolo. “Dacă ajungi de la o vârstă foarte mică să fii în centrul atenției, echilibrul și veridicul se pot altera. Actoria nu este glamour, multă lume crede că actoria înseamnă covor roșu, haine frumoase și premieră. În realitate, înseamnă foarte multă muncă și bântuială, tu cu tine și foarte multă căutare”, crede regizoarea.

Dragoș Bucur, Iulia Rugină, Alexandru Papadopol, Dorian Boguță

ZONE NOI DE EXPLORAT

Și-a dorit să facă un documentar despre discotecile din perioada comunistă, însă deocamdată nu a fost să fie. Pe viitor, i-ar plăcea să gândească ceva cross-media. Asta i se pare acum forma cea mai incitantă prin care poate spune o poveste, pe care să o poarte și să o continue prin mai multe medii. Mereu, Iulia este în căutare de ceva și, de fiecare dată, căutarea nu este altfel decât cu bucurie. Se vede asta din felul în care vorbește, din cum își prezintă proiectele și sclipirea din ochi când explorează o nouă idee. 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site utilizează fisiere cookie. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea acestui tip de fisiere. Mai multe informatii pot fi consultate prin accesarea POLITICI DE CONFIDENȚIALITATE