fbpx
Opinii

Joseph E. Stiglitz: Brevetele medicale pe timp de pandemie7 min

27/04/2020 5 min read

Joseph E. Stiglitz: Brevetele medicale pe timp de pandemie7 min

Reading Time: 5 minute

Ascunse în spatele regimului proprietății intelectuale care le permite să obțină profituri de miliarde de dolari, mari companii farmaceutice condamnă, discret, la suferință și la moarte milioane de oameni care nu își permit prețurile ridicate ale medicamentelor. Iar acest lucru se vede tot mai bine pe măsură ce numărul deceselor provocate de COVID-19 crește.

Text de Joseph E. Stiglitz, Arjun Jayadev și Achal Prabhala

Să ne imaginăm că ar exista o rețea globală de medici care monitorizează tulpinele noi ale virusurilor contagioși, actualizează în mod periodic o formulă de vaccin, deja folosită la alte tulpini, împotriva acestora și apoi oferă informațiile companiilor și țărilor în întreaga lume. Mai mult decât atât, să ne închipuim că această activitate s-ar face fără a ține cont de dreptul de proprietate intelectuală și fără ca monopolurile farmaceutice să-și îngroașe conturile bancare exploatând financiar publicul aflat la mare nevoie.

Sună a utopie, dar în realitate descrie modul în care este produs vaccinul pentru gripă de 50 de ani încoace. Prin intermediul Global Influenza Surveillance and Response System (GISRS) al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), experți din lumea întreagă se întâlnesc de două ori pe an pentru a discuta cele mai recente evoluții ale tulpinilor virale și a hotărî care tulpini noi să fie incluse în vaccinul din anul respectiv. GISRS, o rețea de laboratoare din 100 țări, cu fonduri de la guverne și în mică parte de la unele fundații, întruchipează ceea ce Amy Kapczynski de la Yale Law School numea open science.

Deoarece GISRS vizează numai protejarea vieții oamenilor și nu obținerea de profit, are capacitatea unică de a colecta, interpreta și împărtăși cunoștințe utile pentru dezvoltarea de vaccinuri. Dacă până acum era o stare de fapt căreia nu i se acorda atenție, acum avantajele metodei devin evidente.

Comunitatea științifică mondială a dovedit o solidaritate remarcabilă în fața pandemiei, împărtășind cunoștințele cu privire la potențiale tratamente, efectuând studii clinice coordonate, dezvoltând transparent noi proceduri și făcând publice imediat rezultatele. Această dorință de cooperare aproape te face să uiți că, de zeci de ani încoace, companiile farmaceutice țin secrete cunoștințele prin extinderea controlului legal asupra unor medicamente care pot salva vieți. Companiile fac acest lucru cu ajutorul unor brevete care nu sunt întotdeauna în regulă și prin intermediul activității de lobby împotriva aprobării și producerii medicamentelor generice.

Odată cu apariția bolii COVID-19 însă, a devenit mai evident faptul că această monopolizare a tratamentelor costă vieți omenești. Controlul exercitat de monopoluri asupra tehnologiei utilizate la testarea pentru coronavirus a frânat producerea unui număr mai mare de kituri de testare, tot așa cum brevetele deținute de corporația americană 3M în care sunt menționați termenii “respirator” sau “N95” au îngreunat producerea de măști de nivel medical de către noi actori. Ba chiar și mai rău, există brevete în vigoare pentru trei dintre cele mai promițătoare medicamente pentru lupta împotriva COVID-19 – Remdesivir, Favipiravir și Lopinavir/Ritonavir. Aceste brevete împiedică crearea concurenței în producerea medicamentelor și astfel afectează prețul final al acestora și totodată distribuirea lor pe scară largă.

La momentul actual avem două scenarii cu privire la viitor. Primul presupune că ne vom baza și în continuare pe marile companii farmaceutice cu speranța că un posibil tratament împotriva COVID-19 va trece de studiile clinice și că vor apărea noi tehnologii pentru detectare, testare și protecție. În acest scenariu, brevetele vor conferi monopolurilor controlul asupra majorității acestor noi tehnologii și medicamente. Companiile în cauză vor stabili prețuri ridicate, care nu vor fi accesibile unui număr foarte mare de oameni. În absența unei intervenții publice hotărâte, se vor pierde multe vieți, mai ales în țările în curs de dezvoltare.

De aceeași problemă se va lovi și orice potențial vaccin împotriva COVID-19. Spre deosebire de vaccinul antipoliomelitic al lui Jonas Salk, care a fost pus la dispoziția publicului imediat și gratuit, majoritatea vaccinurilor care apar în ziua de azi sunt protejate de brevete. De exemplu, PCV13, vaccinul multitulpină administrat bebelușilor împotriva pneumoniei, costă sute de dolari deoarece este proprietatea monopolistă a companiei Pfizer. Și, deși parteneriatul GAVI, care asigură vaccinarea copiilor din țările defavorizate, subvenționează o parte a costurilor cu vaccinurile în aceste țări, există încă foarte multă lume care nu și-l permite. În India se înregistrează anual peste 100.000 de decese infantile evitabile, în condițiile în care vaccinurile aduc tot anual în jur de 5 miliarde de dolari companiei Pfizer.

Al doilea scenariu presupune ca noi să înțelegem că sistemul curent – în care monopolurile private trag foloase de pe urma cunoștințelor care vin de la instituțiile publice – nu e bun. După cum au afirmat mereu apărătorii sănătății publice, monopolurile duc la un mare număr de decese deoarece blochează accesul la medicamente vitale, care într-un sistem mai bun ar fi fost disponibile – cum ar fi, de pildă, cel menționat mai sus care facilitează producerea anuală a vaccinului antigripal.

Deja există activitate în direcția unei abordări alternative. De exemplu, guvernul din Costa Rica a solicitat OMS să introducă drepturi colective de proprietate intelectuală pentru tratamentele anti-COVID-19, care să permită mai multor producători să ofere medicamente și teste la prețuri mai convenabile.

Brevetele colective nu sunt o idee nouă. Prin intermediul organizației Medicines Patent Pool, ONU și OMS încearcă, de ani de zile, să faciliteze accesul la tratamentele împotriva HIV/SIDA, hepatitei C și tuberculozei persoanelor din țările cu venituri mici și medii, iar acum au extins programul și la COVID-19. Brevetele colective și alte concepte similare sunt parte a unui plan mai larg de a reforma modul în care sunt dezvoltate medicamentele și apoi puse la dispoziția pacienților. Iar scopul îl constituie înlocuirea sistemului pe bază de monopol cu unul clădit pe cooperare și împărtășire a cunoștințelor.

Desigur, unii vor susține că această criză produsă de coronavirus este unică în felul ei sau că amenințarea brevetelor obligatorii poate forța companiile farmaceutice să fie rezonabile. Dar nu este limpede dacă marile companii farmaceutice chiar și-au înțeles responsabilitatea. În definitiv, compania Gilead a reacționat inițial la această criză solicitând pentru Remdesivir statutul de “medicament orfan” (dezvoltat pentru maladii rare, care nu poate fi profitabil fără ajutor guvernamental), care i-ar fi conferit o poziție de monopol mai puternică și ar fi scutit-o de taxe în valoare de milioane de dolari. În urma unui protest al opiniei publice, compania și-a retras solicitarea.

Ne-am complăcut să credem prea mult timp în mitul necesității regimului de proprietate intelectuală. Succesul dovedit al GISRS și al altor aplicații care derivă din open science dovedește însă că această necesitate nu există cu adevărat. Pe măsură ce numărul deceselor provocate de COVID-19 crește, ar trebui să punem la îndoială înțelepciunea și moralitatea unui sistem care în fiecare an condamnă, discret, milioane de oameni la suferință și moarte. Este momentul pentru o nouă abordare. Cercetătorii și politicienii au făcut deja mai multe propuneri promițătoare pentru generarea de inovații farmaceutice utile social, mai curând decât profitabile. Iar situația prezentă este cea mai bună ocazie pentru a pune în practică aceste idei.

Joseph E. Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, este profesor universitar la Universitatea Columbia și economist-șef la Institutul Roosevelt. Cea mai recentă carte pe care a scris-o este “People, Power, and Profits: Progressive Capitalism for an Age of Discontent”.

Arjun Jayadev este profesor de economie la Universitatea Azim Premji și senior economist la Institute for New Economic Thinking. Achal Prabhala este fellow al Fundației Shuttleworth și coordonator al proiectului Accessibsa, care militează pentru accesul la medicamente al populației din India, Brazilia și Africa de Sud.

© Project Syndicate

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *