Lecția de fitness civic

Lecția de fitness civic

Dacă spiritul civic ar fi un mușchi pe care să îl poți antrena, iar implicarea civică  ar fi un sport olimpic, Elena Calistru, președinta și cofondatoarea organizației Funky Citizens, ar fi campioana absolută. 

De peste 10 ani, luptă pentru a crea o realitate în care participarea la viața cetății reprezintă un hobby comun, politicienii își respectă electoratul, iar guvernarea este responsabilă, transparentă și adaptată timpurilor. Toamna aceasta, a fost aleasă membră a organizației Ashoka, cea mai importantă comunitate de antreprenoriat social din lume, ceea ce îi oferă și mai mult elan.

Ce reprezintă pentru tine afi­­lierea la Ashoka și care sunt beneficiile care vin odată cu această asociere?

Afilierea la Ashoka reprezintă deschiderea către o lume complet nouă. Ei susțin o sumedenie de antreprenori și inovatori sociali, au o comunitate fabuloasă. Am descoperit că, printre membri, există chiar și o mulțime de oameni care fac lucruri similare cu noi. Să ai un card de acces la o astfel de comunitate, să poți lua legătura cu acești oameni și să te inspiri de la ei, reprezintă beneficiul cel mai valoros. Spre exemplu, am vrut să aflu ce proiecte interesante de educație civică există în Norvegia, iar a doua zi eram deja în contact cu cineva de acolo, care face lucruri extraordinare în ceea ce privește educația non-formală. Un alt beneficiu este susținerea pe care o primim din partea echipei lor. Au o abordare foarte personalizată și adaptată nevoilor fiecărui membru. La întâlnirile pe care le-am avut până acum, am încercat să identificăm aspec­tele la care suntem deficitari noi, ca organizație, sau eu, ca individ, pentru a încerca să le îmbunătățim în perioada următoare. Ritmul nostru este foarte haotic și foarte rar stăm să ne gândim la un proces strategic. Astfel, mă ajută foarte mult că primesc telefoane regulat, mi se pun întrebări și sunt ghidată prin intermediul acestor întrebări. Foarte important este și sprijinul financiar pe care Ashoka îl oferă, pentru o perioadă de trei ani. Cu acești bani, pot să externa­lizez task-urile administrative pe care le îndeplinesc în mod normal, pentru a mă concentra mai mult pe dezvoltarea origanizației.

Care crezi că sunt atuurile pentru care ai fost selectată, împreună cu organizația pe care o conduci?

Cei de la Ashoka urmăresc gradul de sustenabilitate al unui proiect sau al unei afaceri sociale, iar ceea ce facem noi este sustenabil, în bună măsură datorită comunității noastre. Profesioniști foarte buni vin, după programul de la birou, să ne ajute cu proiectele noastre. Așa am reușit, de exemplu, în 2014, la alegerile prezidențiale, să verificăm în timp real veridicitatea afirmațiilor făcute de cei doi candidați în timpul dezbaterii. Comunitatea noastră nu înseamnă numai specialiști în drept și administrație publică. Înseamnă și oamenii care, indiferent de formarea lor profesională, sunt observatori la vot și își dedică o zi din viață, pentru a se asigura că democrația e bine. Înseamnă și arhitecții și istoricii care ne‑au ajutat voluntar să punem pe picioare Muzeul Vieții Cotidiene în Comunism, inclusiv cărând piese de mobilier împreună cu noi. Aș putea spune că din comunitatea noastră fac parte oameni care au ajuns deja la un anumit nivel profesional și economic și interesele lor nu mai sunt, dacă ne gândim la piramida lui Maslow, la nivelul de supraviețuire. Sunt undeva mai sus: caută să aibă un rost în societate, să producă un impact în comunitatea în care trăiesc.

Niciodată nu au existat atât de mulţi oameni dispuşi să sacrifice din viaţa privată, pentru a face ceva spre binele comunităţii, iar acest lucru nu se întâmplă numai în Bucureşti sau în oraşele mari, ci peste tot.

Cum s-a schimbat socie­tatea civilă în cei peste 10 ani de când lucrezi în acest domeniu?

Suntem mult mai maturi, ca societate civilă. În plus, cred că niciodată nu au existat atât de mulți oameni dispuși să sacrifice din viața privată pentru a face ceva spre binele comunității, iar acest lucru nu se întâmplă numai în București sau în orașele mari, ci peste tot. Anul acesta am organizat o caravană prin 21 de orașe mici și medii, unde am organizat câte un eveniment la care am discutat despre constituție și implicare civică. Pentru că evenimentele erau organizate în cafenele sau în locuri mai puțin formale, ne‑am așteptat să ne vedem cu câte doi – trei oameni, cu care să stabilim mai apoi un par­teneriat pentru proiecte noi. A fost incredibil cât de mult ne‑au fost depășite așteptările. La Râmnicu Vâlcea au fost peste 50 de participanți. La Curtea de Argeș au venit vreo zece persoane chiar și din Pitești. Am descoperit că, inclusiv în comunitățile mici și medii, există clasa de mijloc despre care vorbeam, raportată la interesul față de societate, deci țara asta se schimbă și o face în locuri în care nici nu te gândești. Oamenii pe care i-am avut la evenimente erau diverși: mulți elevi de liceu, câțiva profesori, care probabil că sunt ciudații cancelariei, pentru că sunt mai dezghețați, au inițiative și chef să aplice metode nonformale în edu­cație, mici antreprenori, de genul domnului care are o pensiune și e supărat că se tot schimbă fiscalitatea, oameni din domeniul juridic care sunt interesați de zona educației juridice și își doresc să facă mai mult pentru comunitatea lor. Senzația mea este că, în acest moment, societatea e cu foarte mulți ani înaintea sistemului public, ca interese și aspirații. Inclusiv adolescenții sunt perfect convergenți cu adolescenți similari din Franța, Germania sau Mare Britanie.

Dacă ai putea să adopți o lege, care ar fi prima?

Aș schimba legea finanțelor publice locale. În acest moment, faptul că autoritățile locale depind atât de mult de nivelul central duce aproape în faliment multe dintre comunitățile locale. Au foarte puține posibilități să se dezvolte, pentru că sistemul nostru de finanțe publice presupune faptul că majoritatea veniturilor mari, cum ar fi impozitul pe venituri, impo­zitul pe profit, TVA, accize, se strâng la nivel central și apoi, doar din impozitele pe venituri și din TVA se deduc cote defalcate către comunitățile locale. Chiar dacă banii se produc local, comunitățile nu beneficiază foarte mult de ei. Eu cred foarte mult în capacitatea unor comunități de a inova și de a crește. Cred în exemple. Ultimii ani ne-au arătat cât de mult înseamnă un primar. Am văzut orașe transformându-se. Orașe precum Oradea, Alba Iulia au crescut enorm și doar prin resursele locale. Faptul că îi ții pe oamenii aceștia captivi, țintuiți de pixul unui minis­tru, nu ajută pe nimeni. E mult mai simplu pentru cetățean să îl tragă de mânecă pe primar. Te vezi cu el la piață, pe stradă… Acum, primarii se scuză spunând că nu primesc bani de la București.

Pe care dintre personalităţile publice internaționale, eventual politician sau activist civic, ai invita-o la o cafea și de ce?

În ultima vreme o urmăresc pe doamna Jane Fonda. Îmi place foarte mult de ea și asta de înainte să tot fie arestată pentru protestele ei.Pe ea aş invita-o. Într-un fel, cred că este un model pentru mine. Aş vrea să fiu această Jane Fonda a civismului, pentru că eu cred că şi povestea asta cu implicarea civică e tot un fel de muşchi, pe care trebuie să ţi-l antrenezi. Aşa cum ea a reuşit să facă fitnessul atât de cool şi dezirabil, mi-ar plăcea să reușesc și eu să transform civismul într-un hobby la modă.

Ce proiecte pregătiți pentru anul acesta?

Încercăm să consolidăm un proiect de data journalism concentrat pe București, care se numește “Buletin de București”. Avem o echipă foarte frumoasă și ne dorim ca proiectul acesta să fie foarte relevant pentru alegerile locale care urmează, deoarece este important să împingem pe agenda publică niște teme care vin dinspre comunitate și nu doar să reacționăm la temele pe care ni le pun politicienii pe masă.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 339 (20 ianuarie – 17 februarie 2020). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.