RobotX Hunedoara, din culisele performanței mondiale

Dimineață de august. Vacanță. Din clădirea Colegiului Național de Informatică „Traian Lalescu” din Hunedoara, mai precis din laboratorul în care se creează roboți, răsună glasuri. La ora nouă, adolescenții nu lenevesc acasă, ci sunt la școală și fac planuri pentru proiectele viitoare. Este vorba despe RobotX Hunedoara, echipa care a dominat anul acesta competiția mondială de robotică „FIRST Global Challenge”, desfășurată în Mexic, obținând 5 medalii de aur la cele mai importante categorii din concurs, precum și locul întâi – pentru cel mai mare punctaj din competiție. 

 

Tinerii au fost selectați să reprezinte România în confruntarea cu creatorii de roboți din peste 175 de țări, datorită prestației remarcabile, în cadrul programului BRD FIRST Tech Challenge România, implementat de organizația Nație prin Educație. Tema ediției de anul acesta a fost reprezentată de sursele de energie regenerabilă. Participanții au avut la dispoziție un kit cu care au construit un robot care să îndeplinească o serie de sarcini:  să alimenteze anumite generatoare de energie, să deplaseze panouri solare dintr-o parte a terenului în alta, să activeze o turbină eoliană prin rotirea unei manivele. Fiecare sarcină valora un anumit număr de puncte, iar timpul era limitat. În etapele finale ale competiției, potrivit unei trageri la sorți, echipele erau obligate să formeze alianțe și să lupte în tandem, împotriva unor adversari, urmărind să bifeze cât mai multe dintre sarcini. 

Dintr-un oraș mic, dar cu ambiție mare

Performanța celor șapte liceeni: Răzvan Vârtan, Darius Lörinczi, Cristian Budiul, Andrei Cunțan Radu Cîndea, Raul Săucă și Radu Dancea, coordonați de profesorul lor de fizică, Mircea Nistor, reprezintă cel mai bun rezultat obținut până acum de țara noastră, la o competiție de robotică de această anvergură. Victoria lor a stârnit multe aprecieri și entuziam, fiind întâmpinați la întoarcerea din Mexic ca niște sportivi, reveniți acasă cu medalii. În același timp, pentru mulți a fost o surpriză faptul că echipa de aur a României, la robotică, provine din Hunedoara, un fost oraș industrial, cu doar aproximativ 50.000 de locuitori și o viață economică aproape înțepenită.  Campionii și profesorul lor nu văd, însă, orașul din care provin ca pe un dezavantaj.

„Cred că oamenii din provincie, dintr-un loc neluat în seamnă, chiar dintr-o țară despre care nu se prea vorbește în termeni de laudă, au o dorință mai puternică de a demnostra că pot. O ambiție mai mare de a lupta. Asta au făcut și ei, au renunțat la vacanța de vară și au muncit, în fiecare zi, cel puțin câte șase ore. Nu au făcut compromisuri, și-au dorit un robot cât mai aproape de perfecțiune”, spune profesorul Mircea Nistor.

„Atunci când trăiești într-un loc în care totul merge bine, în care ai o viață confortabilă, nu prea îți vine să te mobilizezi, să te apuci de treabă. Când vezi că sunt lucruri de îndreptat în jurul tău, atunci ești motivat să faci ceva”, adaugă dascălul.

Școala, fără constrângeri

Se află de peste 35 de ani la catedră și, încă de la începutul carierei sale, și-a dorit să afle ce s-ar întâmpla dacă elevii nu ar fi obligați să vină la școală, iar când o fac, dacă ar fi liberi să învețe ce vor. Prin urmare, nu încuie laboratorul de fizică la finalul orelor, ci îi invită pe elevii săi, indiferent de vârstă și de notele din catalog, să vină, pentru a descoperi împreună universul științei. În pofida indiferenței despre care se spune că ar caracteriza noile generații, profesorul Mircea Nistor nu a rămas niciodată fără companie, în laborator. A stârnit întotdeauna curiozitatea elevilor săi și i-a învățat pe aceștia, dincolo de conceptele de fizică, să îndraznească, să colaboreze, să se ajute unii pe alții, astfel încât împreună să reușească mai mult. După-amiaza și în zilele de sâmbătă, în laboratorul de fizică nu contează în ce clasă ești sau ce medie ai. Întotdeauna găsești ceva interesant de făcut și pe un coleg mai mare care te poate învăța ceva. În acest mediu, s-a construit performanța mondială a echipei RobotX. „Este o mare satisfacție pentru mine! Este tot ce și-ar putea dori un dascăl!”, declară Mircea Nistor.

Elementele succesului

La o săptămână după concurs, laboratorul arată încă precum un teren de antrenament. Echipa a ținut să se pregătească pentru confruntările din Mexic, în aceleași condiții care urmau să existe în competiție și au construit, deasupra meselor din laborator, un teren după specificațiile celui de la „FIRST Global Challenge”, lucru care s-a dovedit a fi un important atuu. Tot pentru a se pregăti pentru atmosfera din concurs, la antrenamente, puneau muzică la volum înalt, astfel încât să fie dificil pentru memebrii care conduceau robotul să comunice între ei și să se coordoneze. Liceenii nu au neglijat nici documentația, și s-au prezentat în fața juriului cu un caiet tehnic de peste 100 de pagini, în care au descris toată munca din spatele robotului și care i-a uitmit chiar și pe competitorii americani. „Știam despre echipa Statelor Unite că este foarte bună și că realizarea caietului tehnic este unul dintre punctele lor forte. De asta, am încercat încă de la început să vorbim cu ei și să îi convingem să ne dea niște sfaturi despre cum am putea îmbunătăți această parte, pe viitor. Când au venit la standul nostru să le arătăm caietul, au fost uimiți și au spus că au de învățat de la noi tot atât de multe lucruri câte avem și noi de învățat de la ei. Mai mult, dacă la început, nu prea ne băgau în seamnă, în ultimele zile petrecute în Mexic, ne căutau ei și chiar am stabilit să facem întâlniri periodice pe Skype, pentru a face schimb de experiențe”, povestește Darius Lörincz. Dincolo de provocările tehnice, legate de realizarea propriu-zisă a robotului, liceenii povestesc ca acest concurs a însemnat și o experiență socială interesantă. „Nu a fost ca la o sesiune de comunicări, ci ca în viața reală. A trebuit să ne promovăm. Să vorbim cu juriul și cu ceilalți participanți. Să îi ajutăm pe cei care nu erau la fel de bine pregătiți. Să formăm alianțe în funcție de tragerea la sorți, nu de preferințe. A fost o experiență completă, care sigur ne va ajuta pe viitor”, descrie Răzvan Vârtan experiența „FIRST Global Challenge”.

Viitorul e în țară

Referitor la viitor, campionii la robotică își propun să urmeze facultăți tehnice, eventual în străinătate, dar își doresc să revină, pentru a face carieră în România.

„Mi se puțin cam urât să pleci dintr-un loc în care știi că e nevoie de tine”, își motivează tânărul alegerea de a nu părăsi țara decât, poate, temporar.

Pe termen mai scurt, după începerea anului școlar, campionii și profesorul lor își propun să organizeze un club de robotică în care să îi implice și pe colegii lor mai mici, chiar și pe cei din clasele primare, fiind convinși că roboții reprezintă viitorul și că nivelul de trai pe care îl vom avea va fi direct proporțional cu numărul celor care vor ști să îi construiască. „Sper ca victoria lor să le stârnească mai multor elevi interesul pentru roboți. Asemănarea aceasta cu atmosfera competițiilor sportive, medaliile sunt lucruri care îi atrag pe copii și, dincolo de ele, învață de fapt lucruri complexe și ajung să construiască roboți care fac lucruri din ce în ce mai complicate”, conchide profesorul Mircea Nistor.