Stresul ca factor motivator

Stresul ca factor motivator

Nu mai este un secret pentru nimeni ca stresul, flagelul secolului XXI, ne poate afecta negativ starea de spirit, performantele de la birou, sanatatea si, ne poate arunca in haos intreaga viata. Cu toate acestea insa, exista un anumit tip de stres (EuStres), care poate stimula viata si care ne face sa luptam pentru un obiectiv mai inalt. Cel mai bine se poate observa la sportivii de performanta, care reusesc sa isi canalizeze toata presiunea pentru a forta si a-si depasi limitele mentale si fizice.

“Un sportiv de performanta a inteles, poate mult mai bine ca noi ceilalti, ca stresul te poate ajuta in viata mai mult decat credem daca stim sa il folosim in favoarea noastra. Sportivul a inteles cand isi poate creste, chiar prin autoinductie, bataile inimii, nivelul de adrenalina din corp si nivelul de stres, pentru a putea sa isi foloseasca toate functiile mentale si ale corpului la parametri mult mai inalti decat de obicei. In restul timpului, daca il analizam, un sportiv de performanta este mai linistit si mai calm decat un om care nu practica sportul”, spune psihologul Alexandru Plesea.

La polul opus, exista stresul de tip negativ (Distres), care, potrivit psihologului inchide sistemul imunitar si formeaza reactii incoerente ale corpului, inima, muschii nu raspund normal, ci haotic, prin miscari neregulate. “Ca o comparatie, distresul este precum o orchestra complet dezordonata, dirijata de un dirijor haotic. Din pacate, unii dintre noi alegem sa traim intr-o lume guvernata de acest distres, plina de anxietati si amenintari. Ne gandim non-stop ca o sa ne pierdem locul de munca, ca trebuie sa ne platim taxele si asigurarile, ca altfel vom ramane pe strazi. Si aceasta stare generalizata nu o avem o ora pe zi, ci 24 de ore pe zi si 365 de zile pe an. Traim intr-o teama constanta, care ne ameninta supravietuirea”, considera psihoterapeutul, care adauga ca pe vremea stramosilor nostri, in timp ce acestia fugeau de animalele salbatice, natura mecanismului lor de protectie era de moment. Dupa ce fugea si scapa de pericol, respira adanc, se linistea si se intorcea la evolutie. Astazi, crede psihologul, alergam mereu, dar parca nu vom scapa niciodata de amenintare, deoarece amenintarea este una iluzorie, nu una reala.  

Foto: Dreamstime