fbpx
Interviuri

Un scriitor ar trebui sa castige din scrisul lui

04/09/2012

author:

Un scriitor ar trebui sa castige din scrisul lui

<p style=”text-align: justify;”> <strong>Odata cu aparitia ultimului sau volum, “Ochiul caprui al dragostei noastre”, Mircea Cartarescu depaseste pragul de o jumatate de milion de exemplare publicate. Unul dintre cei mai apreciati scriitori romani contemporani duce o viata impartita intre scris si familie</strong>.</p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> <strong>Volumul “Orbitor II” a fost premiat la inceputul lunii iunie la Berlin. Este cea mai importanta distinctie literara internationala a anului. Ce a insemnat asta pentru dvs. si cum a fost primit premiul in tara?</strong></p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> Premiul meu de la Berlin nu a fost mediatizat aproape deloc in Romania. Nu a interesat prea multa lume. Stirile culturale, in general, nu mai sunt stiri. In lumea literara nu a fost nicio discutie despre asta. Dar nici lumea noastra culturala nu mai e ce-a fost. Este o lume disipata si involuata fata de ce a fost acum 7, 8 sau 10 ani. Nu mai are un centru, o structura, este plecata in buna parte in internet si cea ramas pe hartie e aproape insignifiant. Practic, nu mai exista curente, grupuri artistice. Fiecare autor e singur si isi gaseste singur debuseele. Pentru mine este anormal si foarte trist. Eu am crescut in cenacluri, in cultul prieteniei si al solidaritatii intre autori care gandesc la fel. Astazi e foarte greu sa mai gasesti in lumea culturala structuri coerente.</p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> <strong>De cand faceti gazetarie si cum va influenteaza scrisul?</strong></p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> Fac gazetarie de vreo opt ani, a fost foarte ciudat pentru mine la inceput. Am scris articole culturale multa vreme, insa cand am inceput sa scriu jurnalistica de opinie, mai ales politica, am scris cu mare reticenta, chiar repulsie. Am cunoscut in ultimii ani, scriind gazetarie, “lumea reala”, Romania reala, despre care aveam inainte o notiune fantastica. Acum cred ca stiu foarte bine pe ce lume traim si cum stau lucrurile cu adevarat. Dupa parerea mea este un castig personal, mi-am descoperit o latura de luptator, pe care nu mi-o cunosteam, caci eu am fost intotdeauna mai contemplativ si mai rezervat. Am descoperit ca pana si in lumea asta brutala si urata sunt lucruri pentru care merita sa lupti. Jurnalistica este intotdeauna un sacrificiu pentru un scriitor. Din punctul de vedere al scrisului creativ, e o calamitate. Iti strica mana, iti deformeaza stilul. Totusi, eu cred ca acest sacrificiu merita facut. Cred ca pot sa fac si jurnalistica la un nivel destul de bun. Scriu la “Evenimentul Zilei” saptamanal si am capatat, scriind gazetarie, mult respect pentru colegii mei jurnalisti.</p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> <strong>Cum vedeti revolutia electronica a cartilor?</strong></p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> In general, cultura pe hartie, daca lucrurile continua sa mearga asa, probabil ca va disparea intr-o generatie, sau va deveni o nisa cu fanii ei. Nu doar ziarele, ci si cartile vor trece in mare parte in format electronic. Se vor citi pe readere. Este un fenomen nou si derutant, pentru ca, dupa McLuhan, mediul este mesajul insusi. Este important pe ce citesti acest mesaj: TV, ziar, reader sau tableta. Mediul modifica de fapt mesajul. Traim intr-o lume virtuala, care va schimba felul de raportare la realitate. Eu citesc acum adesea pe iPad, am ajuns sa fac si lucrul asta, desi nu as fi crezut. Am pe iPad o mica biblioteca. Sigur ca aici pierzi ceea ce nostalgicii regreta intotdeauna: mirosul cartii, textura, paginile ingalbenite. Eu nu sunt insa un adversar al noului fel de citire. Cartile romanesti asteapta la rand, vor trece si ele pe acest format, in timp.</p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> <strong>Ce se intampla cu tirajele?</strong></p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> In medie, tirajele cartilor tind sa scada. La noi, daca acum 10 ani puteam numi best-seller un roman aparut in 4.000 de exemplare, acum 5 ani numarul s-a redus la 2.000 de exemplare, iar azi tirajul mediu pentru un autor roman ecam de 1.000 de exemplare. Eusunt un caz special. Sunt unul dintreautorii care au devenit un“brand”, cum se zice azi, alaturi deGabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Neagu Djuvara si cativa altii , oamenii s-au obisnuit sa cumpere cartile autorilor care nu i-au dezamagit niciodata. Acestia vand la o carte chiar si peste 20.000 de exemplare. O cultura ar trebui sa traiasca prin numarul mare de oameni care vand si care castiga din arta sau meseria lor. La noi, dar si in alte parti, se vad doar varfurile, ceilalti nu castiga decat foarte putin sau nimic din scrisul lor.</p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> <strong>Si totusi, despre dumneavoastra se spune ca traiti numai din scris si o faceti decent. Sunt adevarate cifrele care se vehiculeaza referitor la veniturile obtinute?</strong></p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> Din scrisul de literatura am castigat mai ales in ultimii cinci sau sase ani, si in tara si in strainatate, dar nu te poti imbogati din scris, si as zice ca nici nu e bine. Important e sa ai o relatie de incredere cu editura ta, si din acest punct de vedere cu Humanitas am avut mereu relati iexemplare. Timp de 20 de ani nu am castigat nici eu aproape nimic din scris, am trait din salariul de la facultate. Un scriitor ar trebui sa castige decent din scrisul lui, dar asta nu e posibil aproape nicaieri. In afara scriitorii totusi, gasesc, edrept, tot mai greu, diverse debusee, in Germania spre exemplu traiesc din lecturi publice, in SUA traiesc pe langa universitati, din cursuri de scriere creativa, la noi nu exista niciun sistem de acest fel. Chiar si cei care vand mult castiga, practic,doar vreo 5% din pretul unei carti,din cauza sistemului absurd de taxe. Putina lume stie acest lucru. Scriitorul ia cea mai mica parte din pretul cartii sale. In contractde pilda, ai 8% pana la 10% dinpretul total al unei carti. Numai cadin acesti bani aproape jumatatesunt impozite. In afara granitelortarii e foarte greu de crezut ca veiatinge 5.000 sau 10.000 de exemplare vandute ca sa mai incasezi si procente din vanzari. Un autor dintr-o cultura mica si putin cunoscuta se alege de obicei doar cu avansul, care poate merge de la cateva sute la cateva mii de euro pentru o carte publicata, la care ai lucrat cativa ani. Ca autor roman nu prea esti in pozitia sa negociezi. Eu am inceput sa primesc royalties doar de cativa ani, de la cateva dintre editurile din afara. In Germania, volumul I din “Orbitor”a depasit 10.000 de exemplare vandute si a avut doua editii. In acest moment, desi am trecut pe un palier superior cu aceste doua premii internationale pe care le-am luat, in Slovenia si Germania, si sunt destul de cunoscut in Europa, cele mai multe venituri imi vin tot din cartile din Romania. Dar pentru un scriitor, si asta trebuie mereu spus, important nu e succesul comercial, ci reputatia de care se bucura. Din acest punct de vedere stau bine, sunt inca in ascensiune. Cartile mele sunt traduse in cam 20 de limbi si au un real succes mai ales in zona nordica, in Germania, Olanda, Suedia sau Norvegia. In Italia, Spania sau Franta mai am loc pentru crestere.</p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> <strong>Aveti vreun proiect in lucru?</strong></p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> Scriu iarasi o carte serioasa, dupa cativa ani in care am scris carti foarte dragi mie, dar pe care nu le consider intre scrierile mele cele mai importante, si sunt emotionat si nesigur pe mine. Ca de obicei, fac tot ce pot ca sa iasa o carte adevarata, sper ca ea sa se dezvolte si sa capete forta. Deocamdata am capatat incredere in ea, sunt la 200 de pagini, la un sfert, adica, si mi se pare ca pana acum e ce trebuie. Merg pe gheata subtire, trosneste sub fiecare pas al meu, dar inca ma tine. Asta imi da incredere sa merg mai departe. Scriu pe caiete mari, studentesti. Scriu pentru mine insumi, ca si cand as scrie intr-un jurnal. Cand ma hotarascsa incep un proiect, ceea ce este extraordinar de greu pentru mine, scriu constant, pot sa scriu aproape 200 de pagini pe an. Dupa ceam terminat “Orbitor” am ezitat timp de patru ani intre trei proiecte.Pana la urma l-am ales pe cel mai greu, pentru ca era cel mai urgent. Era cel pe care am simtit ca nu mai pot sa-l aman la nesfarsit. Apoi le voi face si pe celalalte, mult mai placute pentru mine.</p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> <strong>De unde va vine inspiratia, cum va alegeti subiectele?</strong></p> <p style=”text-align: justify;”>  </p> <p style=”text-align: justify;”> Eu sunt in principal autor de jurnal, scriu jurnal de la 17 ani, acolo apar ideile, acolo se si dezvolta, acolo gasesc si material pentru ele. Un proiect nu este ceva care iti vine deodata, incoifat si implatosat, in minte. Este de obicei mai intai o idee vaga. Dar la un moment dat simti ca ideea asta face sa vibreze ceva puternic in tine, ca duce undeva adanc in tine, asa ca merita sa mergi pe ea si sa o dezvolti. Daca tu, scriind un roman sau un poem, nu descoperi nimic nou despre tine, ai lucrat degeaba. Fiindca pentru mine scrisul este cunoastere de sine. Eu scriu ca sa ma inteleg pe mine insumi. Pentru mine in primul rand o carte este drumul pana la ea, e un tunel prin propria mea minte.</p> <p style=”text-align: justify;”>  </p>

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site utilizează fisiere cookie. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea acestui tip de fisiere. Mai multe informatii pot fi consultate prin accesarea POLITICI DE CONFIDENȚIALITATE