fbpx
Interviuri MarComm Oamenii Biz

20 la puterea 20: Oana Barbonie

29/05/2019

20 la puterea 20: Oana Barbonie

Sunt 20 de tineri care privesc altfel România de mâine și fac deja pași spre următorii 20 de ani. Un proiect inițiat de Biz și Metropolitan Life la aniversarea a 20 de ani în România. Află ce îi pasionează, cum reușesc să lupte pentru lucrurile în care cred și cum văd lumea de mâine.

Oana Barbonie

Este art director la Școala9, o publicație DoR dedicată educației preuniversitare și reporter vizual. Se exprimă artistic În cele mai creative moduri,  raportându‑se la tot ceea ce se petrece în jur, uneori critic, uneori ironic, uneori amuzant. Face asta fie prin colaje, fie prin desen, fie prin mesaje politice pe care le scrie pe post-it-uri. Face și fotografie, iar mai nou s-a apucat de film documentar. A făcut un film scurt pentru masterul de antropologie vizuală, unde este studentă, și are în plan să facă un film mai lung pentru disertație.

Oana Barbonie, Storyteller și reporter vizual, 23 de ani

Ce-ți place cel mai mult să faci?

Să fac lucruri despre care oamenii să dorească să vorbească după ce le văd. Cu mine, cu alții. Mi-ar plăcea ca orice poveste pe care o spun să stârnească ceva în oameni. Chit că-i vorba de râs, plâns sau de dorința de a-mi da unfollow pe Instagram.

Care sunt performanțele tale de până acum?

Am început să fac ateliere de storytelling vizual. Mi se pare foarte tare să le arăt oamenilor cum se fac colajele și ei să zică: “Uau, așa ușor? Decupatul e terapie. Voi face zilnic”. Îmi place să ajut oamenii să-și spună poveștile. Cred că asta e important.

De unde te informezi despre ce se întâmplă în societate și în domeniile tale de interes?

Am norocul să lucrez sub umbrela Media DoR, unde toți căutăm să fim la curent cu ce se petrece: de la ce mai spune nu știu ce politician, ce intenții politice eronate mai există, ce mai face Halep, ce mai cântă Delia. Și urcăm pe Slack, un chat intern, știri și recomandări de povești. În rest, sunt abonată la multe newslettere de știri și în fiecare dimineață încerc să le citesc cu atenție și pun deoparte textele mai lungi, pe care le citesc seara sau în weekend. Rareori, intru pe Facebook.

Spune-ne ceva ce ai învățat din familie.

De la tatăl meu: să le rezolv pe rând pe toate. Dacă văd un scaun stricat, să caut să-l repar. Dacă nu mă simt prea bine, să merg să mă plimb. Să nu aștept să vină rezolvările la mine, când pot la fel de bine să încep să le caut sau să le construiesc eu.

O recomandare/un sfat pentru tineri (de vârsta ta sau mai mici).

Fii persoana de care aveai nevoie când erai mai mic. Am auzit-o undeva, am respectat-o de atunci.

Cine este artistul tău preferat?

Dan Perjovschi. Critică, observă, vine din presă și face reportaje vizuale memorabile despre tot ce se întâmplă în jur.

Când te faci (mai) mare, ce vrei să devii?

Ce sunt acum, dar cu mai mult timp să fac mai multe. Și mai răbdătoare cu mine. Și mai împăcată cu ce nu apuc să fac.

Ce îți place în România zilelor noastre?

Puștii care mă trag de mânecă să colaborăm la Școala9. Au curaj, au disciplină.

Imaginează-ți Bucureștiul sau România peste 20 de ani.

Vreau mai mulți copaci, mai puțină aglomerație și șosele suspendate. Și mai multe puncte de reciclare, mai puțin rasism și mai puțină homofobie. Și școli care să stea în picioare, cu săpun și hârtie igienică, clădiri care să nu pice la cutremur și intenții politice eronate care să pice după un protest. Asta dacă nu putem să le excludem de tot. Să ascultăm ce spun copiii, adolescenții, adulții, vârstnicii. Să-i lăsăm să facă (aproape tot) ce vor. E viața lor. E corpul lor.

Unde te vezi locuind și muncind peste 20 de ani?

Undeva la țară sau într-un loc cu mai mult verde, într-o casă cu pereți înalți și camere mari, unde să mă apuc de olărit și sculptură. Și să am de preferat o capră, că-i animalul meu preferat. Și să fac ateliere de colăjit cu copiii de acolo și expoziții cu operele lor pe pereții casei.

Care era materia ta preferată în liceu?

Mi-am amintit de orele de educație antreprenorială din liceu. Nu erau preferatele mele, dar proful ne întreba mereu legea cererii și ofertei și ce cărți am mai citit și de ce. Iar pe atunci intrasem într-un val de cărți cu mult simbolism și el îmi dădea recomandări și mă controla mereu dacă am citit. Îmi formasem o rutină și m-a ajutat mult asta, chit că nu mai știu atât de multe lucruri despre teoria din orele alea.

Când ești indecisă cu cine te sfătuiești?

Doamna Barbonie, mama mea, care are voce tăioasă de olteancă și-mi dă curaj. 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site utilizează fisiere cookie. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea acestui tip de fisiere. Mai multe informatii pot fi consultate prin accesarea POLITICI DE CONFIDENȚIALITATE