fbpx
Analize Opinii

Adevărul despre economia lui Trump8 min

11/03/2020 5 min read

Adevărul despre economia lui Trump8 min

Reading Time: 5 minute

Performanța economică a SUA din timpul mandatului de președinte al lui Donald Trump este, în pofida declarațiilor acestuia, deficitară din foarte multe puncte de vedere. Explicabil, având în vedere că Trump se folosește de nesiguranță, inconstanță și ambiguitate, nocive pentru creșterea economică.

Acum doi ani erau puțini liderii de corporații preocupați de schimbarea climei sau deranjați de misoginia și bigotismul lui Trump. Restul lăudau faptul că Trump reducea taxele miliardarilor și ale corporațiilor și așteptau cu interes eforturile acestuia de a scădea numărul reglementărilor din economie. Ceea ce permitea companiilor să polueze mai mult, să sporească numărul americanilor dependenți de droguri, să încurajeze copiii să consume alimente care cauzează diabet și să recurgă la escrocheriile financiare precum cele care au dus la criza din 2008.

Astăzi, mulți lideri de corporații încă discută despre creșterea continuă a PIB și prețurile-record ale acțiunilor. Numai că nici PIB și nici indicele Dow Jones nu sunt măsuri veridice ale performanței economice. Și nici nu ne relevă situația nivelului de trai al oamenilor obișnuiți și nu ating pro­blematica sustenabilității. De fapt, performanța economică a SUA din ultimii patru ani este chiar proba incriminatoare principală împotriva ideii de a te limita la PIB și Dow Jones.

Pentru a-ți face o imagine corectă asupra sănătății economice a unei țări trebuie să începi prin a exa­mina sănătatea cetățenilor ei. Dacă aceștia sunt mulțumiți și prosperi, ei vor fi sănătoși și vor trăi mai mult. Or SUA se poziționează pe ultimele locuri în această privință între țările dezvoltate. Speranța de viață în SUA, și așa relativ redusă, a scăzut în fiecare dintre primii doi ani ai președinției lui Donald Trump, iar în 2017 mortalitatea în categoria de vârstă 25-64 de ani a urcat până la cel mai înalt nivel de după al doilea război mondial. Acest lucru nu este o surpriză, deoarece niciun alt președinte ale Americii nu a luptat atât de mult pentru a-i lipsi pe americani de asigurarea de sănătate – rata celor neasigurați a crescut, în numai doi ani, de la 10,9% la 13,7%.

Unul dintre motivele declinului speranței de viață în America este ceea ce economiștii de la Universitatea Princeton Anne Case și Angus Deaton, acesta din urmă laureat al premiului Nobel, numesc decese din disperare, cauzate de alcool, droguri și sinucidere. În 2017, cel mai recent an pentru care există date de încredere disponibile, numărul acestor decese a fost de aproape 4 ori mai mare decât în 1999. Singura dată, în afara războaielor și a epidemiilor, când am mai văzut un asemenea declin al stării de sănătate a fost pe vremea când eram economistul-șef al Băncii Mondiale și am văzut datele cu privire la mortalitatea și morbiditatea din Rusia postsovietică, care mergeau mână în mână cu indicatorii economici dezastruoși ai economiei rusești.

Poate că Trump e un președinte bun pentru cei mai bogați 1% – și mai ales 0,1% – dintre americani, dar nu și pentru ceilalți. Dacă ar fi implementată complet, redu­cerea taxelor din 2017 va avea ca efect creșteri ale taxelor pentru gospodăriile ale căror niveluri de venit se situează în a doua, a treia și a patra categorie din cele cinci existente. Având în vedere că de reducerea taxelor beneficiază în mod disproporționat miliardarii și corporațiile, nu ar trebui să surprindă că nu s-a înregistrat nicio schimbare semnificativă a venitului median disponibil al gospodăriilor din SUA în 2018 față de 2017. Partea leului din creșterea PIB se duce, de asemenea, către oamenii cei mai bogați. Veniturile mediane săptămânale reale au crescut cu numai 2,6% de la începutul mandatului lui Trump, iar această creștere nu a putut compensa lungile perioade de stagnare a nivelului salariilor. De exemplu, salariul mediu al unui lucrător bărbat cu normă întreagă încă este cu 3% mai mic față de acum 40 de ani. Și nici nu s-au înregistrat mari progrese în reducerea disparităților rasiale: în trimestrul III din 2019 veniturile mediane săptămânale ale bărbaților de culoare angajați cu normă întreagă erau nici la 75% din cele ale bărbaților albi.

Pentru a face lucrurile și mai grave, creșterea economică nu este sustenabilă ecologic, iar unul dintre motive îl constituie faptul că administrația Trump a sugrumat reglementările care permiteau analiza relației dintre costuri și beneficii. Aerul va fi mai greu de respirat, apa mai puțin bună de băut, iar clima se va deteriora și mai puternic pe întreaga planetă. De altfel, pierderile legate de schimbarea climei au atins deja noi recorduri în SUA (1,5% din PIB în 2017), țară care a cunoscut mai mult pagube materiale decât oricare alta.

Reducerea taxelor avea menirea declarată de a declanșa un nou val de investiții. În realitate, aceasta a dus la un nivel record al răscumpărărilor de acțiuni (cca 800 de miliarde de dolari în 2018) din partea celor mai profitabile companii din SUA și la un deficit record pe timp de pace (aproape 1.000 de miliarde de dolari în anul fiscal 2019) într-o țară unde se presupune că șomajul este la minimum. În plus, chiar și în condițiile unor investiții reduse, SUA a trebuit să se împrumute masiv de peste hotare. Cele mai recente date arată că împrumuturile externe au ajuns la 500 de miliarde de dolari anual, datoria SUA crescând cu 10% într-un singur an.

Și aceasta nu e totul. Războaiele comerciale ale lui Trump, în pofida agresivității lor, nu au redus deficitul din comerțul extern, care a fost cu 25% mai mare în 2018 decât în 2016, fiind cel mai mare de până acum. Până și deficitul din comerțul cu China a crescut cu aproape 25% din 2016 încoace. SUA au încheiat un nou acord comercial nord-american fără convenția privind investițiile pe care o dorea asociația Business Roundtable, care reunește CEO ai celor mai mari companii americane, fără prevederile legate de scumpirea prețurilor pe care le doreau companiile farmaceutice și fără prevederi privitoare la condițiile de muncă și de mediu. Deși susține că este un negociator redutabil, Trump a pierdut aproape la toate capitolele în negocierile sale cu democrații din Congresul SUA, rezultatul final fiind un acord comercial doar marginal mai bun decât cel precedent.

Apoi, în pofida promisiunilor sforăitoare ale lui Trump că va readuce în SUA joburile din producție, nivelul angajărilor în acest domeniu e mai redus decât cel din mandatul predecesorului său, Barack Obama, și în mod semnificativ sub cel dinainte de criza economică.

Până și rata șomajului, deși la cel mai mic nivel din ultimii 50 de ani, maschează fragilitatea economiei. Pentru că rata angajărilor, deși merge în sus, o face mai încet decât atunci când era președinte Obama și mult mai încet decât în alte țări dezvoltate. Chiar și ritmul de creare a locurilor de muncă e mult mai modest decât în mandatul lui Obama. Nici această rată redusă de ocupare a forței de muncă nu este o surpriză, nu în ultimul rând deoarece oamenii care nu sunt sănătoși nu pot munci. Mai mult, persoanele cu pensii de invaliditate sau aflate în închisoare (numărul celor închiși în SUA a crescut de peste 6 ori față de 1970, până la 2 milioane de persoane) sau care, descurajați, au renunțat să mai caute de lucru nu sunt luate în calcul la categoria șomeri. Dar ei sunt practic șomeri. Și nu este surprinzător nici faptul că, într-o țară care nu le asigură copiilor îngrijire medicală corespunzătoare și nu garantează concediile maternale sau paternale, rata de angajare a femeilor este mai scăzută, cu peste 10% (proporțional în funcție de populație), decât în celelalte țări dezvoltate.

Economia lui Trump este deficitară și dacă analizăm PIB‑ul. Trimestrul trecut, creșterea economică a fost de numai 2,1%, foarte departe de 4%, 5% sau chiar 6% cât promisese Trump, ba chiar mai mică decât media de 2,4% din al doilea mandat al lui Obama. Este un rezultat extrem de slab, dacă luăm în calcul avantajele oferite de deficitul de 1.000 de miliarde de dolari și ratele foarte scăzute ale dobânzilor. Nu e vorba despre o întâmplare sau despre ghinion: brandul lui Trump este nesiguranța, inconstanța și ambiguitatea, or pentru creștere sunt esențiale siguranța, stabilitatea și certitudinea. Și, după cum afirmă Fondul Monetar Internațional, egalitatea veniturilor.

Din toate aceste motive, Trump nu merită să primească note de trecere nu doar în privința consolidării democrației și salvării planetei; el nu ar trebui să primească notă de trecere nici la materia economie.

Joseph E. Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, este profesor universitar la Universitatea Columbia și economist-șef la Institutul Roosevelt. Cea mai recentă carte pe care a scris-o este “People, Power, and Profits: Progressive Capitalism for an Age of Discontent”.

© Project Syndicate

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 340 (20 februarie – 15 martie 2020). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *