Asociația POT SĂ AJUT: Fapte bune împreună

Asociația POT SĂ AJUT: Fapte bune împreună

Reading Time: 5 minute

Hai să facem #FapteBuneÎmpreună – astfel sună îndemnul Asociației POT SĂ AJUT sub care adună proiecte în care nimeni nu se simte uitat, unde fiecare persoană este văzută, apreciată și sprijinită să depășească orice obstacol. În ultimii ani, activitatea s-a concentrat asupra familiilor monoparentale, activităților de educație non-formală cu ajutorul artei, inclusiv educație financiară, dar și pentru susținerea și integrarea unor categorii vulnerabile. Gabriela Stoian, președinta asociației, vorbește pentru Biz despre modul în care își gândește și îndeplinește misiunea organizația.

Cum ați defini misiunea organizației astăzi și ce v-ați propus să schimbați față de momentul în care ați pornit la drum?

Misiunea noastră este să aducem educația mai aproape de oameni, într-un mod care chiar ajunge la ei.

La Asociația POT SĂ AJUT, facem asta prin educație non-formală, folosind arta și cultura ca instrumente prin care copiii, părinții sau vârstnicii din comunități vulnerabile pot să se exprime, să capete încredere în ei și să se conecteze unii cu ceilalți.

Am ales încă de la început să lucrăm diferit — nu prin formate rigide, ci prin experiențe participative, în care oamenii sunt implicați activ. 

În timp, am trecut de la inițiative punctuale la programe intergeneraționale construite cu intenție, care urmăresc schimbări reale, pe termen mai lung, în comunitățile în care intervenim.

De ce ați ales să integrați educația financiară cu arta și activitățile creative, în locul unui format clasic de training?

Pentru că am înțeles că informația, în sine, nu schimbă comportamente. Un format clasic de training poate transmite concepte corecte, dar nu ajunge întotdeauna la oameni, mai ales în comunități unde există deja o distanță față de subiecte precum banii sau planificarea financiară.

Prin artă și activități creative, lucrurile devin mai accesibile și mai personale. Oamenii intră mai ușor în experiență, se regăsesc în poveștile spuse și își dau voie să participe, nu doar să asculte.

În ArtFinEdu, îmbinăm atelierul de educație financiară — unde lucrăm pe concepte precum bugetarea și economisirea — cu piesa de teatru, care duce mai departe aceleași idei și le transformă în situații concrete, ușor de înțeles.

Pentru noi, educația financiară nu înseamnă doar informație, ci context. Iar atunci când creezi un cadru în care oamenii sunt implicați activ și se simt în siguranță, apare și schimbarea.

Care sunt cele mai mari provocări financiare și emoționale cu care se confruntă familiile monoparentale și cum răspund proiectele organizației acestor nevoi?

În familiile monoparentale, un singur părinte duce tot: venitul, deciziile, responsabilitatea. Și, de multe ori, lipsa de timp.

Asta înseamnă mai puține resurse, dar și foarte puține momente în care părintele și copilul pot să fie împreună fără presiunea de zi cu zi.
Iar aceste lipsuri se simt în relație, în comunicare, în felul în care copiii cresc.

Prin programele noastre, aducem părinții și copiii în aceeași experiență. Nu separat, nu pe roluri diferite, ci împreună. În ultimii ani, am ajuns la mii de beneficiari și am văzut că atunci când creezi astfel de contexte, în care oamenii sunt implicați activ, informația nu rămâne doar teorie, ci devine parte din viața lor de zi cu zi.

Pentru că, în final, educația financiară nu este doar despre bani. Este despre siguranța unei familii pe termen lung.

Cum arată feedbackul primit de la participanții la proiecte și în ce fel influențeză activitatea organizației?

În România, în special în comunitățile vulnerabile, despre bani se vorbește puțin și, de multe ori, cu reținere. De aceea, ce ne dorim noi este să creăm un context în care aceste lucruri pot fi înțelese și discutate firesc, prin metode accesibile, care țin de viața de zi cu zi. Nu vorbim despre concepte abstracte, ci despre lucruri care țin direct de siguranța și bunăstarea familiei.

Iar cel mai valoros feedback este atunci când oamenii încep să vorbească.

Părinți care spun că au înțeles cum să discute despre bani în familie, că au înțeles ce înseamnă responsabiltatea financiară.
Copii care reușesc să explice, în cuvintele lor, concepte care altfel par complicate.

Pentru noi, acesta este cel mai clar semn că metoda funcționează.

În același timp, feedbackul ne ajută să ajustăm constant modul în care construim programele. Fiind vorba despre formate participative, suntem atenți la ce funcționează în sală, la nivel de interacțiune și implicare, și adaptăm fiecare ediție în funcție de asta.

De altfel, evoluția programelor noastre — inclusiv “ArtFinEdu” sau “Împreună în Timp” — a venit tocmai din această capacitate de a asculta și de a construi mai departe pe baza experienței reale din teren.

Cum a evoluat programul „Împreună În Timp” și ce rol joacă acesta în consolidarea timpului de calitate petrecut în familie?

De multe ori, oamenii sunt în același spațiu, dar nu neapărat și împreună, cu adevărat. De aici a pornit „Împreună în Timp”.

Astăzi, programul a evoluat la nivel național într-un format de educație prin artă și aduce împreună mii de oameni în experiențe care combină muzica, pictura și participarea directă a publicului. Unul dintre momentele definitorii este pictura colectivă pe scenă, unde zeci de copii creează împreună un tablou, în timp real — o experiență rară în România. 

Caracterul intergenerațional este esențial. Nu lucrăm separat cu copiii sau cu părinții, ci îi aducem în același spațiu, în care pot construi și experimenta împreună.

Rolul programului este să ofere acel timp și acel context în care părinții și copiii pot fi cu adevărat prezenți unul pentru celălalt, fără presiune. Iar genul acesta de experiență rămâne. 

Care e principala provocare cu care vă confruntați acum?

Principala provocare este că nevoia de sprijin a oamenilor crește mai repede decât resursele financiare disponibile.

Vedem din ce în ce mai clar cât de mare este interesul pentru astfel de programe și cât de mult ar avea nevoie comunitățile de ele. În același timp, ne dorim să scalăm fără să pierdem ceea ce face aceste experiențe să funcționeze. Pentru că nu sunt formate standard. Sunt construite cu multă implicare, cu atenție și cu sens.

De aceea, provocarea este să creștem responsabil, fără să pierdem exact ceea ce face aceste programe să funcționeze.

Cum mențineți sustenabilitatea proiectelor, din punct de vedere al finanțării, voluntariatului și organizării?

Sustenabilitatea proiectelor noastre se bazează, în primul rând, pe parteneriate construite pe termen lung.

Un exemplu important este colaborarea cu Provident Financial România și Asociația Provident pentru Educație, alături de care, în ultimii trei ani, am reușit să ajungem la peste 5.400 de beneficiari din 18 de județe, la nivel național. Un parteneriat care ne-a permis să creștem, păstrând același standard al experiențelor oferite.

Dincolo de sprijinul financiar, contează foarte mult componenta umană. Sute de angajați Provident din toată țara s-au implicat ca voluntari în proiectele noastre, contribuind direct la implementarea lor. Este genul de implicare care se simte — în modul în care se construiește fiecare eveniment și în energia pe care o aduc în comunitate.

În același timp, creștem și ca organizație. Avem o echipă care crede în misiunea noastră și care își dorește să construiască pe termen lung, iar asta ne permite să ducem mai departe inițiative cu impact din ce în ce mai mare.

Un pas important în această direcție este deschiderea unui hub de educație prin artă la Iași — un spațiu dedicat comunității, în care astfel de programe pot continua și pot crește.

Pentru noi, sustenabilitatea înseamnă, dincolo de finanțare, relații construite în timp și oameni care aleg, zi de zi, să fie parte din ceea ce facem.

Articolul este publicat în Biz nr. 406 (15 mai – 15 iunie2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.