Diana Mocanu, Gama: Arhitecta minților curioase

Diana Mocanu, Gama: Arhitecta minților curioase

Reading Time: 4 minute

Diana Mocanu, fondatoarea editurii Gama, a pornit la drum cu dorința de a le oferi celor mici instrumente de învățare inteligente și adaptate vremurilor. Mizând pe inovație și pe înțelegere a psihologiei copiilor. Diana Mocanu explică viziunea sa despre viitorul educației într-o lume dominată de ecrane.

Editura Gama pune accent pe inteligența emoțională și autonomie. De ce considerați că aceste „soft skills” sunt acum mai critice decât acumularea clasică de informații?

Informația nu mai e o resursă rară. Atenția, răbdarea și încrederea — da. Copilul de astăzi va trăi într-o lume în care accesul la informație nu mai este problema principală. Esențial va fi ce face cu informația, cum o selectează, cum o înțelege, cum colaborează cu ceilalți, cum își gestionează frustrarea când nu reușește ce-și propune, cum rămâne curios după un eșec. Inteligența emoțională și autonomia reprezintă temelia învățării reale. Un copil care nu are încredere în el, care se blochează la prima greșeală sau care așteaptă mereu validare din exterior va avea dificultăți, oricât ar fi de bine informat. Vedem asta în vânzări: cărțile despre gestionarea emoțiilor se cumpără de părinții care caută deja soluții pentru copiii lor. Asta arată că educația emoțională este încă tratată ca o soluție de criză, la care ajungem destul de târziu. Noi încercăm să schimbăm această realitate și publicăm cărți care încurajează discuțiile despre sănătatea emoțională sau, chiar dacă nu sunt explicit în zona dezvoltării personale, cultivă răbdarea, concentrarea, încrederea, capacitatea de a lucra singur și de a-și înțelege emoțiile.

Cum s-a schimbat profilul psihologic al copilului în ultimii 10 ani?

Copilul de astăzi nu are mai puțină atenție. Are mai multe lucruri care i-o cer. În ultimii zece ani, am observat că atenția copiilor se fragmentează mai ușor, că au nevoie de feedback imediat și că învață mai bine atunci când informația vine din joc și interacțiune. Asta nu înseamnă că sunt „mai greu de educat”, ci că au nevoie de punți diferite către învățare. Nu mai funcționează modelul: „stai cuminte, citește, memorează, reprodul”. Copiii au nevoie să înțeleagă sensul, să participe, să aleagă, să greșească fără teama de a fi judecați.

Care a fost cel mai dificil moment în tranziția de la o editură locală la un brand recunoscut la nivel național?

Nu există un singur moment dificil. Există o succesiune de praguri, fiecare cu propria întrebare. Când pornești în Iași, în anii ’90, într-o piață fragilă, cu o editură pentru copii, fiecare etapă de creștere vine cu o întrebare grea: cum rămâi fidel misiunii tale, dar înveți să crești și ca business? Răspunsul nostru a fost să nu compromitem niciodată standardul editorial, chiar și atunci când contextul economic ne-ar fi permis-o. Pandemia a fost probabil unul dintre cele mai dure teste de adaptare. Înainte de 2020, o parte importantă din vânzare se baza pe canalele tradiționale, pe retail și pe întâlnirea directă cu publicul. Dintr-o dată, toate aceste repere s-au schimbat. A trebuit să mutăm rapid centrul de greutate în online și, foarte important, pe canalul nostru propriu de vânzare. Nu a fost doar o schimbare tehnică sau logistică, ci și una de mentalitate: am învățat să înțelegem mai bine ce caută părinții, să construim campanii, recomandări, pachete de cărți și activități pentru acasă, trasee de învățare și o relație mai apropiată cu comunitatea Gama. Privind în urmă, pandemia a accelerat un proces care probabil oricum s-ar fi întâmplat, dar mult mai lent. Ne-a obligat să devenim mai agili, mai atenți, mai conectați la clientul final și mai conștienți de valoarea brandului Gama.

Cum vedeți coexistența dintre materialele tipărite și aplicațiile educaționale?

Tehnologia nu e dușmanul cărții. Dar nu e nici înlocuitorul ei. E un aliat atunci când este folosită cu măsură și cu rost. Devine concurent doar atunci când înlocuiește complet experiențele de care copilul are nevoie: răsfoirea cărților ca experiență inclusiv senzorială, concentrarea, conectarea cu adultul care-l însoțește în lectură sau în joc, răbdarea. Eu cred foarte mult în cartea tipărită. Recent am spus că textul tipărit rămâne o formă rară de antrenament mental profund, iar această convingere rămâne valabilă. Dar nu cred într-o opoziție rigidă între carte și tehnologie. Tehnologia nu poate fi ignorată, iar noi nu putem lăsa pe umerii copilului responsabilitatea de a-și gestiona singur timpul petrecut în fața ecranelor. Ce putem face e să discutăm mai mult despre limite sănătoase, despre siguranță online, despre ce înseamnă conținut util. Pe scurt, susținem tehnologia care îl ajută pe copil să se apropie de învățare, nu să fugă de ea.

Luați în calcul integrarea AI în procesul de creare a conținutului sau în personalizarea experienței de învățare pentru copii?

Da, dar cu mâna pe frână. Luăm în calcul integrarea AI, însă cu foarte multă responsabilitate. Când vorbim despre educația copiilor, nu putem să ne gândim doar la eficiență. Văd două zone în care inteligența artificială poate fi foarte utilă. Prima ține de zona editorială și de cercetare: analiză, structurare, testare de concepte, adaptare. A doua, poate și mai interesantă, ține de personalizarea experienței de navigare pe site: cu ajutorul AI, poți recomanda părintelui sau profesorului materialul potrivit pentru nivelul de citire și interesele copilului. Dar conținutul e bine să rămână profund uman. Grija față de copil, umorul, rafinarea limbajului, alegerile estetice și responsabilitatea față de mesaj sunt în sarcina autorilor, redactorilor, ilustratorilor, educatorilor și părinților. Sincer, experimentăm mai mult decât implementăm. Testăm diverse soluții, dar ochiul uman rămâne esențial, fie că vorbim de text, de recomandări sau de cum arată o copertă finală.

Cum împrumutați mecanici din industria de gaming pentru a face materialele didactice mai interactive și mai „addictive” într-un sens pozitiv?

Gamingul ne-a învățat ceva important: copiii nu fug de efort, fug de plictiseală. Din gaming preluăm mecanici sănătoase: structurarea pe niveluri de dificultate, sarcinile scurte, feedback imediat, evidențierea progresului, cooperarea, strategia. Toate acestea pot transforma învățarea într-o aventură. De aceea, zona de jocuri educaționale este foarte importantă pentru noi. Sub brandul Tiki-Tan, am lansat jocuri care introduc natural noțiuni de matematică, gândire critică, comunicare, strategie și lucru în echipă. De exemplu, în Alice în Țara Aritmeticii copilul rezolvă adunări și scăderi ca să o scape pe Alice din labirint. Nu simte că face matematică, ci e preocupat să salveze un personaj. Spre deosebire de industria de gaming, educația traduce recompensa nu doar prin „ai câștigat!”, ci mai ales prin „ai înțeles”, „ai reușit singur”, „ai mai făcut un pas”.