Diana Buzoianu: Drepturile femeilor,  protejate prin legi juste 

Diana Buzoianu: Drepturile femeilor,  protejate prin legi juste 

Reading Time: 4 minute

Într-o perioadă în care societatea românească se confruntă simultan cu schimbări economice și tensiuni sociale, tema drepturilor femeilor pare una care se regăsește constant în centrul dezbaterii publice, cu implicații puternice atât sociale, cât și economice. Deși conduce Ministerul Mediului, Diana Buzoianu rămâne activă și în Parlament, unde continuă să promoveze inițiative legislative dedicate protecției drepturilor femeilor și consolidării egalității de șanse. 

Sunteți ministra mediului, dar puțini știu că în paralel sunteți, în continuare, și deputată. De ce domenii mai aveți timp să vă ocupați  în activitatea parlamentară? 

Chiar dacă activitatea din minister ocupă cea mai mare parte a timpului meu, mandatul de deputată rămâne extrem de important pentru mine. În Parlament am continuat să lucrez pe domeniile în care am fost implicată constant în ultimii ani: egalitatea de șanse, protecția drepturilor femeilor, combaterea violenței domestice. Parlamentul ne permite să îmbunătățim legislația pentru că, nu de puține ori, atunci când aceasta a fost scrisă nu au fost luate în calcul și vocile femeilor. Deci e mult de treabă și în acest domeniu. Eu ajut să fie puse câteva cărămizi solide pentru ca România să fie o țară mai sigură pentru femei și fete. 

Ce vă mână în această misiune din rolul de parlamentară? 

Văd cu ce se confruntă femeile din jurul meu în viața de zi cu zi. Am vorbit cu zeci de femei care au trecut prin situații de abuz care mi-au spus că nu s-au simțit apărate sau sprijinite în momentele respective de autoritățile publice. Am avut enorm de multe dezbateri publice cu mii de femei și fete. La unele dintre aceste dezbateri, femei cu extraordinar de mult curaj, și-au spus povestea în fața a zeci de străini. Au făcut asta pentru a cere o schimbare. Pentru ele, dar și pentru alte femei și fete care nu ar mai trebui niciodată să treacă prin ce au trecut ele.

În anul 2026 avem încă un fenomen îngrijorător de violență domestică, de ură de gen, de căsătorii forțate, de agresiuni îndreptate împotriva femeilor. Nu e mit. E realitatea dură pentru prea multe femei din România.

Cum aș putea să stau nepăsătoare în fața unei asemenea realități?  Când am șansa să schimb ceva în bine pentru mii de femei. Pentru mine e clar că rolul de deputată trebuie să-l folosesc pentru a îndrepta o parte din aceste nedreptăți. 

Recent, în luna martie a acestui an, ați inițiat un proiect legislativ privind modificarea infracțiunii  hărțuirii sexuale. Ce ne puteți spune despre proiect?  

Este un subiect foarte important pentru că trebuie să ajungem în linia statelor civilizate cu privire la definirea hărțuirii sexuale.

Pe scurt: astăzi, în România, hărțuirea sexuală este infracțiune doar dacă este repetată și doar dacă se întâmplă în relații de muncă sau relații similare celor de muncă. Legiuitorul spune astăzi femeilor hărțuite sexual că, dacă s-a întâmplat o dată hărțuirea sexuală, nu e grav. Sau dacă victima nu lucrează cu abuzatorul, din nou, nu mai e, brusc, o faptă penală.

Acum mulți ani de zile niște oameni au decis că femeile, în România, nu sunt hărțuite cu adevărat decât dacă pot arăta că li s-a întâmplat de mai multe ori acest lucru și dacă li s-a întâmplat asta exclusiv în relațiile de muncă sau similare relațiilor de muncă. Femeile din Franța, de exemplu, sunt mai protejate de legislație.

Dacă este un caz grav, cu o hărțuire sexuală în care s-a pus presiune pe victimă, este suficient să se întâmple o singură dată fapta și este considerată infracțiune. De ce în Franța nu e considerat vital să fii abuzat de două, trei ori până să devină infracțiune, dar în România ești protejat doar dacă poți demonstra o faptă repetată? 

Ce prevede mai exact proiectul legislativ? 

Proiectul actualizează definiția hărțuirii sexuale astfel încât să poată exista un răspuns al autorităților în mai multe cazuri de abuz. Realitatea socială ne arată că hărțuirea sexuală nu apare exclusiv în sfera relațiilor de muncă și similare acestora. În mod concret, comportamentele inadecvate de pretindere a unor favoruri sexuale care intimidează victima sau o pun într-o situație umilitoare pot apărea în contexte diverse: în relații de prestări servicii, în mediul educațional, în relații de dependență informală ori, frecvent, în spațiul public sau în online.

Așadar, proiectul legislativ propune ca hărțuirea sexuală să fie definită drept „pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare”, fără a mai condiționa acest fapt de natura relațiilor dintre victimă și infractor. Dacă fapta a fost comisă în cadrul unei relații de muncă sau similare, limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate. Mai mult decât atât, am considerat că, asemeni altor state civilizate unde au fost introduse cazuri în care nu se mai cere ca fapta să fie repetată pentru a fi infracțiune, și în România hărțuirea sexuală ar trebui sancționată, chiar dacă a fost realizată o singură dată, dacă a fost utilizată orice formă de presiune asupra victimei care e de natură să-i producă acesteia o stare de temere, într-una din situațiile următoare: 

• a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; 
• b) fapta a fost comisă de către un membru al familiei sau de către o persoană care conviețuiește cu victima;  
• c) victima se află într-o stare de vulnerabilitate vădită, datorată vârstei, bolii, unui handicap fizic sau psihic, sarcinii sau unei situații de dependență; 
• d) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună. 

Aceste modificări de legislație vor aduce normalitatea și decența pentru mii de femei ale căror drepturi  
trebuie să fie mult mai bine protejate prin legislație. 

Cum vă propuneți să încurajați dialogul în societate pentru problemele sensibile, având în vedere polarizarea din spațiul public din ultima perioadă? 

Cred că dialogul, mai ales atunci când se propune o modificare de legislație, trebuie să pornească de la respect și de la dorința reală de a înțelege perspective diferite. Temele legate de drepturi și valori sociale pot genera emoții puternice, însă soluțiile nu pot apărea în lipsa conversației. Încerc să promovez în Parlament dezbateri deschise, cu experți, organizații civice, mediul academic și cetățeni,  
tocmai pentru a reduce tensiunile și a construi consens acolo unde este posibil. 

În ce fel se pot implica companiile și antreprenorii din România în rezolvarea problemelor din acest domeniu, pe care le are România? 

Mediul privat are un rol esențial. Companiile pot contribui prin politici interne echitabile, prin programe de prevenire a hărțuirii, prin sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea personală. Responsabilitatea socială nu mai este un concept opțional, abstract, ci o componentă din ce în ce mai importantă a activității acestor actori din mediul privat. Parteneriatul dintre stat, mediul privat și societatea civilă este cheia pentru o societate mai echitabilă.  

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 405 (15 aprilie – 15 mai 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.