Opinii

Ionuț Bălan: Străzile din București au origine sănătoasă

07/04/2021 4 min read

author:

Ionuț Bălan: Străzile din București au origine sănătoasă

Reading Time: 4 minute

Ce legătură este între numele străzilor și raportarea românilor la capitalism? Una mai mare decât pare la prima vedere, „grație” insistenței regimului comunist de dezindividualizare și ștergere a tradițiilor.

de Ionuț Bălan

În premodernitate, care cultiva (cum ar spune postmodernii) „prejudecata” că lucrurile trebuie să aibă sens, numele de străzi și de locuri în general conțineau în ele povești personalizate ale locurilor respective.

Narațiunile respective nu erau întotdeauna direct inteligibile pentru terți nefami­liarizați, dar existau de fiecare dată. Ulterior, odată cu trecerea timpului, devenea sarcina istoricilor și arheologilor să le descifreze și să le reconstituie.

Pentru multe nume de locuri, originea constituie și astăzi un mister. În alte cazuri, cercetătorii și chiar trăitorii de astăzi din respectivele locuri nu reușesc să se pună de acord, astfel că circulă două sau mai multe povești explicative.

Modernitatea a vrut să facă tabula rasa de tradiție și să o ia de la zero, inclusiv în ­ur­ba­­­nism și onomastică. Declarativ, cel puțin, miza pe înnoire și creativitate. Însă doar Dumnezeu creează ex nihilo și creația sa are sens. Când omul are pretenții de demiurg, ­rezultatul este, de obicei, absurdul și arbitrarul.

Proiectul megaloman de hiperurbanizare al comunismului i-a lăsat, bineînțeles, pe „edi­lii” acelei perioade în pană de inspirație în ceea ce privește botezarea străzilor. Asta ­pentru că misiunea lor consta nu doar în a epura orașele de numele de străzi fără „origine sănătoasă”, care evocau regimul burghezo-moșieresc și capitalismul putred, ci și în a denumi arterele noi, proaspăt apărute în procesul de construcție a societății socialiste multilateral dezvoltate. Galeria de „sfinți” a marxism-leninismului era totuși limitată numeric. În plus, era riscant să dai străzilor nume de foști nomenclaturiști: riscai să-i superi pe puternicii zilei.

Dat fiind că, precum în „1984” a lui Orwell, istoria se rescria permanent și orice ­personaj din cărțile de istorie se putea transforma ­subit din erou în ticălos, în funcție de capriciile Partidului și Securității, era foarte greu să rămâi „corect din punct de vedere politic” dacă te arătai prea imaginativ.

Așa că era mai bine să mergi pe burtă și să nu-ți asumi nici un risc. Cu excepția, bineînțeles, a celui de-a da străzilor nume arbitrare, banale, total lipsite de sens. Însă asta cadra, în fond, cu două dintre obiectivele de substanță ale comunismului: dezindividualizarea și ștergere a tradițiilor.

Concret, regimul comunist s-a străduit să șteargă cât mai mult mărturiile României capitaliste. De aceea, orașele au fost epurate de numele de străzi fără “origine sănătoasă”, care evocau regimul burghezo-moșieresc și capitalismul putred.

Arterele bucureștene au primit nume proaspete, muncitorești, precum: Turnătorilor, Abnegației, Ajustorului, Reconstrucției, Sporului, Târnăcopului sau Zgurei.

Adică, în loc să se cheme Carol sau Ferdinand, bulevardele au fost denumite Republicii ori Dimitrov. Iar acestea sunt nume de străzi ­“recuperate”. Au rămas o grămadă cu denu­miri bizare: Ebonitei, Detectorului, Documentului, Dușului, Foșnetului, Frigului, Furtunii, Ghiozdanului, Gospodinelor, Hărniciei, Hârtopului, Îndrumării, Mândriei, Năzuinței, Propășirii, Progresului, Solidarității etc.

Totul ca să nu aducă aminte cumva de vreo personalitate capitalistă ori de vreun reper “reacționar”.

Din păcate însă, publicul larg nu știe mai nimic din istoria economică a țării de când se numea Regatul României, care au fost cele mai importante companii, ce cifre de afaceri au avut ele, cum îi chema pe antreprenori.

Mai mult, le-a fost șters orice reper și la ni­vel de străzi, ca să nu-și de seama că acum au cei mai slabi conducători din ultima sută de ani și că n-am trecut la capitalism decât cu numele, de fapt, tot în comunism am rămas.

Legislația “capitalistă” doar a adoptat niște noțiuni care să rezoneze cu economia de piață, dar ca spirit e la fel ca înainte.

Auzim și învățăm termeni pompoși sau teh­nici, dar se apelează la ei doar pentru a epata. Adoptăm numai noțiunile în limbaj, însă fără a trece cu adevărat la capitalism. Există o anumită terminologie, fără să se cunoască să se opereze cu factorii enumerați.

Dacă ar fi existat știința lucrului făcut cu instrumente capitaliste, România n-ar fi trebuit să recurgă la austeritatea, la controlul cererii agregate.

Și totuși, în ciuda insistenței de a păstra o oligarhie cu origine sănătoasă care să dea ora exactă, a epurării reperelor capitaliste cum ar fi numele de străzi, a nerestituirii istoriei interbelice – când aveam o piață de capital închegată ce genera supraofertă de bunuri – au rămas în vocabular cuvinte care trădează trecutul capitalist.

Când îi spunem unui prieten că mergem la serviciu, de exemplu, ne referim la diviziunea muncii din societățile capitaliste, în care oamenii își fac servicii unii altora. Același sens îl are și sinonimul slujbă, participanții la schimb se servesc reciproc.

În pofida străduințelor de a reprima orice legătură cu capitalismului, văzută în ­discursul lui Nicolae Ceaușescu: „Lumea la care unii domni vrem să revenim, este una a inechității, a jafului și a asupririi. Am cunoscut-o sute de ani și o sută de ani sub capitalism. De aceea am declarat că pentru noi a apus pentru totdeauna o asemenea cale. Poporul nostru spune câte odată că aceasta se va întâmpla când o face plopul mere și răchită micșunele. Nu vă grăbiți să aplaudați, genetica modernă a făcut progrese uriașe și e posibil să avem plopi care fac mere și răchită care face micșunele. Dar nici atunci, nici în asemenea situații, nu vom permite întoarcerea înapoi. Capitalismul în România a apus pentru totdeauna. Poporul este adevăratul stăpân și va rămâne veșnic stăpân pe destinele sale, pe bogățiile țării”.

El a avut dreptate, epigonii săi fac tot posibilul ca societatea românească să nu revină niciodată la capitalism, zis și economie de piață. 

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei “Finanțiștii”, publicist la “Jurnalul Național”, “Săptămâna financiară”, “Piața financiară”, “Curentul”, “Bursa”, “Evenimentul zilei”.  Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 352 (1 – 30 aprilie 2021). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole pe aceeași temă