Antreprenori

Micii mesteri mari

13 mart. 2012 5 min

Micii mesteri mari

Reading Time: 5 minute

<p> <strong>Muncesc mult, pun suflet si nu fac niciodata rabat de la calitate in favoarea cantitatii. Sunt micii producatori artizanali, care isi croiesc propriul drum pe o nisa pe cat de ingusta, pe atat de speciala. </strong></p> <p>  </p> <p> Ani la rand, romanii au facut cozi uriase la inaugurarea cate unui hipermarket sau supermarket. Fie din curiozitate, fie manati de cine stie ce promotii imbatabile, sute de oameni se calcau efectiv in picioare. Febra cumparaturilor nu s-a domolit nici acum, dupa cativa ani buni de consumerism in stare pura. Singura diferenta este ca incepe se contureze o categorie de oameni care vor si altfel de produse, care cauta alternative la uniformizarile consumeriste. Sunt clientii bacaniilor sau ai micilor magazine de nisa care se aprovizioneaza de la diversi producatori artizanali. Am stat de vorba cu cativa astfel de mici artizani dar si cu un importator de produse artizanale din Austria, de la care am aflat povesti care ne fac sa le apreciem si mai mult munca.</p> <p>  </p> <p> <strong>CANTITATI MICI, EFORT MARE</strong></p> <p> De profesie informatician, Paula Moraru a lasat deoparte programarea si lucrul cu calculatoarele pentru o activitate poate la fel de minutioasa: productia de ciocolata artizanala. Cantitatile pe care le produce sunt mici, dar efortul este considerabil, pentru ca produsul final sa aiba personalitate prin arome, aspect si intensitate. O astfel de ciocolata artizanala nu contine conservanti sau aditivi, prin urmare si durata de viata a produsului este mult mai scurta decat in cazul productiei industriale.</p> <p>  </p> <p> Paula a avut primele incercari de a produce ciocolata in urma cu cativa ani, pe vremea cand locuia in Irlanda. Pasiunea si-a descoperit-o mancand ciocolata, insa a inteles destul de repede ca nu avea nicio sansa fara ajutor, asa ca a participat la diverse sesiuni de pregatire, in scoli de ciocolaterie din Marea Britanie. De-a lungul timpului, a incercat diverse feluri de ciocolata de la ciocolatieri mai mult sau mai putin faimosi si de multe ori si-ar fi dorit o aroma sau combinatie de gusturi pe care n-a reusit sa le gaseasca nicaieri. Asa a decis sa incerce sa produca ciocolata pe cont propriu. Dupa ce a trecut de socul initial cauzat de costurile de productie, odata reintoarsa acasa a inceput prin a-si transforma hobby-ul intr-un business cu norma intreaga. In prezent, vinde ciocolata gourmet fie prin propriul magazin online, paualaana.ro, fie prin Bacania Veche sau prin magazinul Rosenauer din Rasnov.</p> <p>  </p> <p> <strong>POARTA CATRE EST</strong></p> <p> Daca nu ati auzit de ciocolata cu mamaliga, o intalnire cu Diana Urban va va convinge cu siguranta sa-i incercati gustul cu prima ocazie. De altfel, acesta a fost primul produs din portofoliul East Gate, o firma-butic lansata in 2006, care importa dulciuri inedite, create de producatori artizanali din Austria. Dupa o vizita la o manufactura din Riegersburg si incurajata de sotul sau care dorea sa gaseasca o cale de promovare catre Romania pentru micii producatori artizanali din Austria, Diana Urban pornea afacerea East Gate.</p> <p>  </p> <p> A inceput prin a importa ciocolata bio Zotter, a unui artizan austriac extrem de apreciat pentru combinatiile indraznete (ciocolata cu mamaliga sau ciocolata cu jumari sunt doar doua exemple). Dupa cateva luni de participare la evenimente mai mari sau mai mici, in timpul carora pur si simplu a oferit ciocolata si a cerut pareri, cei doi soti si-au dat seama ca exista un potential pe nisa produselor bio, care in 2006 era aproape inexistenta in Romania. Afacerea a inceput cu peste 100 de sortimente de ciocolata marca Zotter, distribuite in cinci – sase buticuri, si a ajuns treptat la o retea de peste 50 de magazine bio, traditionale sau de delicatese din Bucuresti si tara.</p> <p>  </p> <p> “Distribuim exclusiv in magazine specializate unde sunt manageri cu care putem discuta direct orice aspect al colaborarii. Acesta e un lucru bun. Cred ca afacerile se fac in primul rand intre oameni si e important pentru mine sa ma inteleg bine cu cei cu care lucrez”, povesteste Diana Urban, proprietara East Gate. Avand o firma mica, Diana livreaza personal comenzile si vorbeste cu clientii, oricat de mici ar fi, discuta impreuna despre alte posibilitati de vanzare, degustari in magazine sau evenimente in afara magazinului.</p> <p>  </p> <p> Multe companii apeleaza la East Gate pentru achizitionarea de cadouri de sarbatori si din ce in ce mai multe firme sunt interesate de degustarile private de ciocolata. De altfel, East Gate este una dintre putinele firme din tara care organizeaza in mod frecvent degustari ghidate de ciocolata pentru companii. In afara de ciocolata Zotter, East Gate importa jeleuri si marmelade Trausner, ciocolata Tiroler Edle, ciocolata bio Bjornsted, turta dulce traditionala, fructe in ciocolata Kastner si alte marci austriece traditionale, praline Peters si Berger. Anul trecut, a importat si o marca de produse raw / vegan. In general, sezonul de vanzari incepe prin septembrie si se incheie in mai, cele mai mari cresteri in volum fiind de Craciun si Paste. Vanzarile depind insa foarte mult si de reteaua de magazine specializate, sustinute de mici antreprenori.</p> <p>  </p> <p> In ultimii doi ani, valorile medii lunare au scazut de la 500 euro la 100-150 de euro, chiar daca importatorul are in continuare peste 50 de parteneri carora le distribuie produse. Exista si cativa parteneri precum Inmedio, Carturesti, Targul Domnesc datorita carora vanzarile lunare sunt constante si au valori medii intre 600 si 1.000 de euro.</p> <p>  </p> <p> <strong>SAVOARE LA BORCAN</strong></p> <p> Povestea savorilor Yveline in Romania a inceput in urma cu doi ani, cand Mihai Catalin lansa o mica afacere de familie, la initiativa unor buni prieteni francezi, Yveline si sotul ei, doi bucatari francezi cu experienta in domeniu, fini cunoscatori ai artei gastronomice, aflati in continua cautare de arome inedite. De la primele retete si pana in prezent au fost create peste 100 de gusturi diverse, indiferent ca este vorba de gemuri monofruct, de gemuri gastronomice (speciale pentru branzeturi si carnuri: gemul de ceapa, sfecla si vin rosu, pere si chimen, cirese si piper roz) sau “seriile speciale” unde in compozitie se foloseste si alcool (portocale, stafide, migdale si whisky sau lamaie, lime si vodca).</p> <p>  </p> <p> Pe langa acestea, Les Saveurs D'Yveline produce gemuri pentru momente special din an cum ar fi gemul de Craciun (clementine, gutui, smochine, nuca, alune, scortisoara, anason). Toate sunt produse 100% naturale, fara aditivi sintetici, coloranti sau conservanti, iar productia se face  artizanal, dupa metode traditionale frantuzesti, in oale de cupru si cu lingura de lemn. Fructele de sezon sunt achizitionate direct de la producatori, din pietele din Bucuresti sau sunt aduse direct la laborator din zone precum Vrancea sau Dobrogea. Vanzarile de astfel de produse oscileaza de la cateva sute de borcane pe luna pana la cateva mii in lunile noiembrie – decembrie, iar comercializarea lor se face preponderent prin bacanii, magazine de delicatese, ciocolaterii sau hoteluri. Pe langa gemuri, Les Saveurs d’Yveline a lansat si paste de fructe, create cu minimum 50% pulpa de fruct, si caramelul cu sare romaneasca de salina.</p> <p>  </p> <p> <strong>CATIFELARE NATURALA</strong></p> <p> Ladislau Gagyi a inceput sa vanda primele sapunuri fara terpinol, benzaldehida, acetat de bezil sau triclosan prin 2005, la aproape jumatate de an dupa ce a inceput productia intr-un mic atelier artizanal din localitatea Sorostin, aflata la jumatatea drumului dintre Sibiu si Medias. Ideea i-a venit dupa a citit o carte, “Arta  aromaterapiei”, a francezului Robert Tisserand. De la momentul de inspiratie pana la punerea in practica a ideii au trecut cativa ani. Mica afacere Galador a pornit destul de greu, deoarece ingredientele sunt in marea lor majoritate de import si, prin urmare, destul de scumpe, insa treptat a crescut, astfel incat a fost nevoie de dublarea spatiului pana la 100 mp si de angajarea a doi oameni. Tendinta de crestere nu s-a mentinut si anul trecut, fie din cauza crizei economice, fie din cauza faptului ca s-a inmultit concurenta in domeniu.</p> <p>  </p> <p> Daca la inceput marca Galador era aproape singura pe piata, acum mai sunt cel putin sapte – opt producatori similari. Oricat de sofisticate au ajuns acum fabricile de produse cosmetice si de ingrijire, procesul propriu-zis de productie artizanala a unui sapun nu este foarte complicat. E nevoie de un mixer, ingrediente de calitate si spatiu de depozitare pentru uscarea sapunurilor. In atelierul Galador se produc lunar 100 – 200 de kilograme de sapunuri, in 17 sortimente, vandute preponderent prin intermediul unor distribuitori in magazine naturiste din toata tara. Proprietarii Galador mai vand si prin comenzi telefonice sau online, insa nu aceasta reprezinta motorul afacerii, pe care vor sa o mentina mica, pentru ca daca ar creste-o prea mult si-ar pierde farmecul.</p>

Array

Lasă un răspuns

Articole pe aceeași temă: