Analize

Pain Plaisir si 200.000 de euro4 min

15/10/2013 3 min read

author:

Pain Plaisir si 200.000 de euro4 min

Reading Time: 3 minute

Daca nu ai aflat de produsele sau de afacerea lor de la prietenii de pe Facebook, cu siguranta trecerea prin strada Barbu Delavrancea, din Bucuresti, nu te poate lasa indiferent. Eu una am fost atrasa intai de locatie, care arata foarte french, foarte prietenoasa, si apoi de paine, de gust si de povestea din spatele acesteia.

Irina Stancescu (31 de ani) este liantul care a legat businessul Pain Plaisir. Intai a cunoscut-o pe Monica, in perioada cand au lucrat impreuna intr-o firma de publicitate, apoi a lucrat in Ministerul de Finante (terminase ASE-ul si credea ca asta i se potriveste), dupa care a incercat sa isi gaseasca un rost in Olanda si apoi in Franta. Arta culinara din patria lui Voltaire a fost cea care a cucerit-o pe Irina si care a facut-o sa se inscrie, spre disperarea parintilor, la Cordon Bleu.

De fapt, Irina si-a urmat instinctul din copilarie, cand “lucra” in micul business al parintilor, care detineau o brutarie in Ramnicu Sarat. Dupa noua luni petrecute alaturi de cei mai priceputi mentori culinari, Irina inca nu-si gasise locul si a dorit sa experimenteze si gastronomia italieneasca, in restaurantul cu o stea Michelin al chef-ului Davide Paluda. Sase luni i-au trebuit Irinei sa-si dea seama ca in materie culinara tonul il dau tot francezii, astfel ca s-a intors la Paris, pentru a lucra la restaurantul de trei stele Michelin al lui Pierre Gagnaire. Intoarcerea a fost de bun augur, pentru ca aici l-a cunoscut pe Tom Rees, chef patissier, devenit chef boulanger.

Desi ar fi putut lucra in orice restaurant cu stele Michelin, Irina Stancescu a decis ca cel mai mult ii plac brutaria si patiseria si ca mai bine face asta toata viata decat sa-si deschida un local. Pentru ca pe piata din Paris nu se punea problema sa intre, Irina si Tom au decis sa-si faca intai un stagiu in brutarii si patiserii locale – el la Cyrill Lignac, ea la Pain de Sucre – pentru a putea simti mai bine diferenta unei mici afaceri de nisa fata de vartejul unui restaurant. In Bucuresti, Irina si-a unit fortele cu Monica Aliman (43 de ani) si au pus impreuna la punct timp de 11 luni un plan de afaceri, un spatiu (cu tot cu cautari) si o strategie de dezvoltare.

Pe langa banii adusi de-acasa, cu mari sacrificii, de catre fiecare din cei trei, a fost nevoie si de o finantare bancara pentru cuptoarele foarte scumpe. Investitia a ajuns in final la 200.000 de euro, cea mai mare dintre cele trei povesti din acest material. “Cand ne-am gandit la brutaria noastra am inceput destul de repede sa facem liste cu meniul si utilajele. In Paris nu am fi venit cu nimic nou”, explica Irina.

Cei trei s-au organizat pentru ca fluxul sa fie cat mai simplu cu putinta, desi programul de la 6 dimineat a pana la 8 seara, inclusiv sambata si duminica (este inchis doar luni), poate coplesi pe oricine. “Ne-am organizat si am gandit totul astfel incat sa avem painea mereu proaspata. O gatim intre 6 si 8 pentru dimineata si pe parcursul zilei mai coacem o data. Bagheta e cel mai vandut produs. Vedetele sunt bagheta si croissantul, iar Bagheta Brancusi este foarte cautata. L-am luat pe Tom la Paris sa vada muzeul atelier al lui Brancusi si apoi ne-am gandit si la o astfel de bagheta”, povesteste Irina.

De altfel, bagheta este si cel mai scump produs al brutariei, la pretul de 10 lei. Ce a manat-o pe Monica Aliman in aceasta afacere? Dupa ce a lucrat multi ani in vanzari, isi facuse propria firma de marketing outsourcing. “Asteptam insa sa fac ceva nou, pentru ca ajunsesem la un  nivel de saturatie. Sunt o fire curioasa. Cand a venit Irina cu propunerea mi s-a parut ceva foarte firesc.” Greutatile deschiderii unei afaceri (Pain Plaisir a fost inaugurata pe 1 aprilie 2013) au fost mai usor suportate in trei. “Acum ma simt implinita 100%. Nu ai cum sa te plictisesti, este una din afacerile cu recompensa pe loc. In fiecare zi am cate un feedback pozitiv. Cunoastem clientii, discutam cu ei. Oamenii merg pe strada si cand intra in brutarie zambesc”, marturiseste Monica.

Chiar daca sunt la inceput si asteptarile au depasit estimarile din planul de afaceri, cei trei antreprenori stiu ca nu vor sa francizeze businessul. Se gandesc poate la extinderea cu un laborator si alte magazine de desfacere, pentru a putea pastra calitatea produselor si numele pe care incep sa si-l faca in piata. Din secretul brutariei fac parte faina importata de la o ferma mica din Franta, faina bio, dar si o tehnica speciala folosita de Tom in plamadirea produselor de brutarie. Irina se ocupa de partea de patiserie, iar Monica de vanzare, aprovizionare si alte lucruri administrative. In mica brutarie-bistrou amenajata ca o sufragerie a bunicii, cum spun coproprietarele, poti bea un suc sau o cafea alaturi de un croissant proaspat facut in cel mai pur stil frantuzesc. La Pain Plaisir atmosfera este o placere, iar produsele iti incanta toate simturile.

Citeste si:

Un Codru de Paine la Timisoara
Reinventarea Tartelier
Business artizanal cu crestere sanatoasa

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site utilizează fisiere cookie. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea acestui tip de fisiere. Mai multe informatii pot fi consultate prin accesarea POLITICI DE CONFIDENȚIALITATE