Porumbacu216: Zgomotul scenei și liniștea satului

Porumbacu216: Zgomotul scenei și liniștea satului

Reading Time: 4 minute

Iulia Mizgan și Tudor Chirilă au ajuns în satul Porumbacu de Sus în urmă cu cinci ani, după Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Locul i-a cucerit instant cu priveliștea munților Făgăraș, gospodăriile vechi și ritmul de viață, așa că au decis să cumpere o proprietate cu o casă veche de aproape 100 de ani, pe care au renovat-o și au transformat-o în pensiunea Porumbacu216. Provocările și planurile de viitor le-am aflat chiar de la Iulia Mizgan.

Ce caracteristici are proprietatea și cum a fost procesul de renovare a caselor construite în 1927?

Proprietatea are trei corpuri: casa veche, șura transformată în spațiu comun și un studio amenajat în fosta bucătărie de vară. Împreună pot găzdui aproximativ 14 –15 persoane – un număr ales deliberat, pentru a păstra atmosfera calmă a locului. Casa nu era o ruină, dar nu putea fi locuită. Nu existau băi în interior, utilitățile erau la poartă, organizarea spațiului păstra logica gospodăriilor de altădată.

 Împreună cu arhitectul Johannes Bertleff, am pornit cu un principiu simplu: păstrăm tot ce poate fi salvat. Fațadele, acoperișul, structura originală au rămas aproape intacte. Intervențiile au fost minime și strict necesare. Cea mai importantă decizie a vizat șura. Am vrut să păstrăm imaginea autentică a acoperișului tradițional, cu grinzile și țigla vizibile din interior.

Ce activități sunt disponibile aici? 

Miza principală este liniștea și bucuria de a sta în natură. Dar în jurul ei am construit, pas cu pas, un calendar de evenimente care respectă spiritul locului: meșteșuguri, ateliere, retreaturi, mese festive, team buildinguri și, mai nou, activități culturale.

Am organizat ateliere de olărit, de preparare a pâinii cu maia, degustări de cafea de specialitate, școală de mountain bike pentru cei care vor să descopere zona altfel decât pe jos. Am adus teatru pentru copii și am transformat sărbătorile tradiționale, în experiențe cu adevărat legate de locul ăsta: masă lungă în șură, foc, liniște și oameni care aleg deliberat să fie împreună departe de agitația orașului.

Care sunt planurile pe care le aveți pentru proiectul Porumbacu216?

Scopul nostru nu e volumul, ci mai degrabă o poziționare pe segmentul de quiet luxury, unde vrem să ne atingem potențialul și țintim spre un grad de ocupare cât mai ridicat. Unul dintre proiectele care ne entuziasmează cel mai mult pentru următorii doi-trei ani este extinderea printr-un spațiu modular dedicat meșteșugurilor pe cale de dispariție.

Un loc în care meșterii din sat și din împrejurimi să poată preda ceea ce știu – olărit, tâmplărie tradițională, țesut, împletirea lânii sau alte meserii care se pierd odată cu generațiile. Ne dorim un spațiu viu, în care cunoașterea asta să fie transmisă mai departe. 

Cum vedeți viitorul turismului rural în România în următorii ani? De ce?

Cifrele spun o poveste cu două fețe. În 2024, România a depășit pentru prima dată pragul de 14 milioane de sosiri în structuri de cazare, dar 2025 a adus o contracție reală, cu turismul rural printre cele mai afectate segmente, și o reducere a voucherelor de vacanță cu 65% față de anul anterior.

Tabloul arată clar: suntem un sector structural fragil, dependent de politici publice inconsistente și de o cerere internă vulnerabilă. Viitorul turismului rural sănătos stă în coerență: coerența dintre locul natural, arhitectura, ospitalitatea și produsele locale. Stă în investiții gândite pe termen lung și agreate de toți actorii din sector.

Care au fost cele mai dificile momente de care v-ați lovit în dezvoltarea afacerii?  A ajutat renumele lui Tudor Chirilă să depășiți mai bine aceste provocări antreprenoriale?

Am schimbat un constructor care a fost depășit de situație, am adus un altul cu care am intrat în diverse „polemici” legate de volumul de muncă facturat, apoi am avut surpriza să căutăm meșteri și nu găseam decât din cei care voiau să lucreze la negru, lucru inacceptabil pentru noi. Ne-am dat seama că e o practică la scară largă.

Notorietatea nu te ajută în niciun caz dacă vrei să ții un buget în frâu, oamenii au de multe ori percepția că cei de la televizor ar putea fi facturați mai mult, selectiv. Distanța București – Sibiu și timpul de deplasare au fost factori care au îngreunat construcția, dar am scos-o la capăt. Am simțit mereu sprijin și înțelegere din partea arhitectului cu care am lucrat, Johannes Bertleff, care a înțeles perfect provocările și a reușit cumva să medieze între frustrările noastre și realitatea din teren.

Care sunt cele mai importante lecții de antreprenoriat (și nu numai) pe care le-ați învățat ca antreprenori în turism?

Încă sunt în faza de învățare. Construiesc echipa, caut oameni de la care să învăț și care să mă inspire, ascult părerile oaspeților și încerc să pun toate astea în practică. E un proces continuu de formare/educare care încă mă aleargă.

Am niște valori care mă ghidează în acest proces și sunt genul de antreprenor care nu vânează profitul imediat, ci cred că el e o consecință a unui drum construit fără compromisuri. 

Care este viziunea pe care o aveți pentru Porumbacu216 pentru următorii cinci ani?

Vrem ca Porumbacu216 să devină un exemplu de bune practici— nu neapărat cel mai cunoscut, ci cel mai coerent. Un loc la care oamenii se întorc, pe care îl recomandă și unde se simt ca acasă.

Pe termen lung, ne dorim să contribuim la un ecosistem local mai sănătos – să fim un motiv pentru care mai mulți oameni descoperă Porumbacu de Sus și un model pentru felul în care poți renova și gestiona un spațiu fără să distrugi ceea ce îl face valoros. Dacă în cinci ani vom putea spune că am inspirat și pe alții să facă lucrurile cu aceeași grijă – asta ar fi pentru noi mai valoros decât orice cifră de afaceri. 

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 407 (15 iunie – 15 iulie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.