Radu Atanasiu: Decizii de carieră

Radu Atanasiu: Decizii de carieră

Reading Time: 5 minute

În timp ce unii oameni reușesc să sară dintr-un job în altul cu ușurință, fără îndoieli și regrete, pentru mulți dintre noi perspectiva unei schimbări de carieră echivalează cu un cataclism. Chiar dacă schimbarea este una dorită și chiar dacă e clar că mă duce într-o direcție bună, tot nu îmi vine ușor să o fac. Bine, miza e mare, e normal să mă frământ și să întorc situația pe toate părțile. Multă lume însă confundă frământarea cu analiza. Dacă de trei luni nu mai dorm nopțile de stress nu înseamnă că în timpul ăsta am gândit, analizat și cântărit temeinic opțiunile. Înseamnă, foarte probabil, că amân decizia.

De ce ne este așa de greu să decidem schimbări de carieră? Unele obstacole sunt mai degrabă psihologice, altele sunt pragmatice și țin de complexitatea alegerii.

Incertitudine. Dacă n-o să mă acomodez? Dacă proiectul la care mă angajez n-o să meargă? Consecințele unei schimbări importante în carieră, deși mari, sunt extrem de greu de prezis, așa că anxietatea dată de incertitudine este la cote maxime. De multe ori, încerc să contracarez această incertitudine căutând o certitudine de carton: analiză prelungită sine die. Când, de fapt antidotul pentru incertitudine nu este certitudinea, ci încrederea.

Cum merg mai departe? O cercetare care să îmi răspundă destul de bine la întrebările cele mai presante se poate face destul de rapid și, dacă o asociem cu o încredere decentă în propriile forțe, în bunăvoința celorlalți și în amabilitatea universului, putem să luăm decizia, oricare ar fi aceasta.

Frica de eșec. Dacă n-o să fac față? Dacă businessul pe care vreau să-l deschid va da faliment? Este util, înainte să lansăm un proiect, să contemplăm și perspectiva eșecului, pentru a ști cum să îl evităm. De aici, însă, până la a nu mai începe niciodată nimic este cale lungă. Conform unui studiu Statista din 2023, mai mult de jumătate din românii care au o idee antreprenorială nu o pun niciodată în practică din teamă de eșec, rămânând ceva ce se cheamă ironic wantrepreneur. Fără eșec, însă, nu creștem și nu putem avea succes. Thomas Watson, principalul artizan al creșterii IBM, spunea că ”cea mai rapidă cale spre succes e să-ți dublezi rata de eșec” pentru că rata de eșec crește proporțional cu rata de încercări. Acest lucru e valabil și la găsirea carierei care ni se potrivește cel mai bine. Și, ca să nu citez doar genii de management, ci și genii literare, în opinia lui George Bernard Shaw ”o viață petrecută făcând greșeli este nu doar mai onorabilă, ci și mai de folos decât o viață petrecută nefăcând nimic”.

Cum merg mai departe? Putem gestiona frica de eșec înainte de o schimbare în carieră punându-ne o întrebare simplă, despre care am citit la Andreea Roșca: Ce și cât sunt dispus să pierd? Și apoi, dacă ”dezastrul” de care mi-e frică mă poate face să pierd un an, sau slujba actuală, sau 50.000 de euro și sunt împăcat cu aceste posibilități, frica de eșec lasă locul unui curaj chibzuit.

Aversiunea la schimbare. Ce-mi trebuie mie asta? Nu mai bine stau eu cuminte aici unde m-am obișnuit? Preferința pentru starea de fapt oricum ar fi ea este un bias cognitiv bine studiat, status quo bias. Pentru o schimbare importantă, cum ar fi una de job sau trecerea de la angajat la antreprenor, la imobilismul meu mai contribuie și faptul că pe termen scurt sigur am ceva de pierdut. Iar gândirea pe termen scurt e mai seducătoare decât contemplarea beneficiilor dintr-un viitor îndepărtat.

Cum merg mai departe? Adesea merită să fac un pas înapoi pentru trei înainte. Iar pentru a ieși din efectul status quo există un truc mental eficient – să mă întreb pe mine însumi: Dacă aș fi în cealaltă situație, m-aș întoarce? Dacă aș avea jobul pe care mi-l doresc sau startup-ul la care visez, m-aș întoarce unde lucrez acum? Dacă răspunsul vostru este Doamne ferește! știți ce aveți de făcut.

Complexitate. Un job îmi dă mai mari șanse să cresc, celălalt are cel mai interesant pachet salarial. Unul e lângă mine, celălalt are asigurare medicală bună. Cum aleg? De multe ori avem de ales între variante care au, fiecare, avantaje și dezavantaje greu de comparat. Și asta ne poate bloca.

Cum merg mai departe? Există un fel structurat de a aborda astfel de dileme și am construit pe platforma de decizii Sens – https://sens.team un ghid digital în acest sens. Pot aborda pe Problem Solving Canvas de la Sens decizia mea de carieră (și orice altă decizie de business sau de viață) într-un mod structurat, de la definirea problemei, setarea obiectivului și ideație până la alegerea uneia din variante prin criterii ponderate și testarea ei la risc. Sau, dacă am deja opțiunile setate, pot folosi direct matricea cu criterii ponderate (cea din imaginea alăturată) pentru a-mi clarifica preferințele.

Ceilalți. Cum îi explic eu partenerului de viață că vreau să renunț la jobul care ne plătește creditul? Decizia pare pur individuală, dar de fapt îi afectează serios pe cei apropiați.

Cum merg mai departe? Cea mai bună abordare este să identificăm cine ne sunt stakeholders în această decizie și să îi implicăm în decizie proporțional cu impactul pe care schimbarea îl va avea asupra lor.

Colivia de aur. Da, dar nu vreau să renunț la asigurarea medicală. Uneori stăm în slujbe care nu ne plac în sine pentru că ne plac colegii, cu care ne-am împrietenit, sediul, care este cel mai cool din oraș, sau asigurarea medicală la Regina Maria. Pentru mulți aceste criterii sunt nu doar valide, dar și foarte importante.

Cum merg mai departe? Putem adăuga și aceste criterii în aceeași matrice, alături de criterii legate clar de job, și să le acordăm ponderea procentuală pe care simțim că o merită.

Norma socială. Ce-o să zică lumea? Dacă în orașul meu, în compania asta sau în domeniul în care lucrez cultura este ca oamenii să stea mult timp în același loc și să se mândrească cu asta, îmi va fi greu chiar și să-mi imaginez o schimbare. Am coordonat de curând o teză de MBA care studiază factorii ce îi determină pe oameni să stea mai mult în același job în orașe mici. Autoarea studiului (felicitări, Felicia T!) a identificat și mulți factori pozitivi, cum ar fi confortul personal sau climatul relațional.

Cum merg mai departe? Dacă pentru mine o schimbare e aproape de negândit, pot să caut o schimbare mai mică în același loc (o promovare).

Ca să iau decizia cea mai bună (și acest lucru este valabil pentru toate obstacolele despre care am scris mai sus) e bine să ies un pic din mintea mea și să caut instrumente sau oameni care mă pot ajuta să-mi lărgesc perspectiva. De exemplu, pe platforma careershift.ro, Mihai Zânt și echipa sa au adunat resurse (articole de blog), instrumente (cum ar fi Career Change Index sau Career Orientation Canvas) și o comunitate de coach de carieră care mă pot ajuta să înțeleg mai bine ce îmi doresc, ce mi se potrivește și mai ales cum pot să fac activ pasul dorit, fără să mai aștept să se alinieze toate planetele. Succes! O să fie bine.

Radu Atanasiu este decan asociat la Bucharest International School of Management, autor al cărții Critical Thinking for Managers (Springer, 2021) și al podcastului MindArchitect #DeciziiCuCap. Radu este fondator Sens, platformă care digitizează decizii manageriale – https://sens.team. BISM a deschis înscrierile pentru următoarele cohorte de Executive MBA, Fast Track Management Program și Strategic Growth Management Program.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 397 (1 – 20 septembrie 2025). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.