Rusinea listelor rusinii

Ionut Balan_2392E inadmisibil ca persoane onorabile, care respecta legile, apar pe lista Panama Papers. In loc sa fie gadilata coarda sociala, mai bine ar fi familiarizati oamenii cu serviciile de private banking.

de Ionut Balan

Clientii de top ai bancilor au la dispozitie bancheri personali care le administreaza averile si le gestioneaza judicios plata taxelor. Ei nu stau la coada sa constituie un depozit bancar, ci sunt asteptati in sucursale luxoase de bancheri cu care negociaza un nivel preferential de dobanda. Folosesc carduri platinum sau black care le deschid usile hotelurilor si cluburilor exclusiviste si beneficiaza de servicii concierge. Adica, au la dispozitie consilieri care le solutioneaza orice solicitare, cum ar fi procurarea de invitatii la concerte.

Istoric vorbind, private banking-ul a aparut pentru a administra averile, mostenirile si a gestiona cat mai judicios plata impozitelor. Unele banci din Europa sunt cunoscute pentru administrarea activelor familiilor regale. Averea familiei regale britanice este gestionata de Coutts (fondata in 1692), cea a casei regale olandeze de MeesPierson (fondata in 1720), iar cea a familiei princiare din Liechtenstein de LGT Bank (fondata in 1920).

Dar in loc sa se discute cu onestitate de acest fel de business, The Guardian citeaza raportul Oxfam, care precizeaza ca 62 de miliardari au o avere egala cu cea a jumatate a populatiei lumii.

Asta imi aminteste de un sondaj realizat intr-o tara din Vest, in care se punea intrebarea daca intervievatii prefera un salariu de 3.000 de euro lunar, cand vecinul incaseaza 3.500, sau daca nu-i mai bine sa fie platiti cu 2.000 de euro fiecare.

Raspunsul, terifiant, a fost ca-i mai bine sa primeasca 2.000 de caciula. Ceea ce arata ca egalitarismul prinde foarte usor, desi e limpede ca asistam, din ce in ce mai pregnant, la o diferentiere a inteligentelor, si, implicit, a starilor sociale.

Iar mai important e ca traversam un moment in care o astfel de atitudine se poate dovedi sinucigasa. E criza si depasirea ei se poate face cu inteligenta, nu cu egalitarism.

Sigur ca pentru a-mi fundamenta spusele trebuie sa apelez din nou la intelepciunea batranilor. Gustave Le Bon scria, in 1910, ca in ciuda tuturor teoriilor egalitariste si a inutilelor tentative de a elabora coduri de legi, diferentierea intelectuala nu poate decat sa se accentueze, intrucat ea rezulta din necesitatile naturale pe care legile nu le pot schimba.

Doar elitelor li se datoreaza progresul stiintific, artistic, industrial care confera putere unei tari si prosperitate miilor de muncitori.

Elitele ajung adeseori sa traiasca in opulenta si tocmai asta infurie spiritele egalitare, dar, in realitate, ele oscileaza intre bogatie si faliment, fara a putea spera la o stare intermediara. Falimentul si ruina survin atunci cand se comit cele mai mici greseli.

In Evul Mediu o familie putea fi aristocrata si putea detine averi importante, putea fi o familie de duci, conti, marchizi sau baroni vreme de sute de ani, independent de calitatile, talentele, caracterul sau morala sa.

Insa in conditiile capitaliste moderne exista ceea ce sociologii au numit mobilitate social, bazata pe circulatia elitelor. E vorba de faptul ca intotdeauna exista in varful scarii sociale persoane care sunt bogate si importante din punct de vedere politic, dar aceste per­soane – aceste elite – sunt mereu altele.

Cine se nastea sclav in perioada medievala nu putea scapa de acest statut si se gasea intr-un conflict ireconciliabil cu stapanul sau. Dar, in capitalism, exista o continua mobilitate, saracii se imbogatesc, iar descendentii celor bogati isi pierd averile. 

In fine, dupa cum evolueaza problema in scandalul Panama Papers s-ar putea sa existe o intelegere SUA – UE din care razbate ca politicienii nu vor sa-si schimbe comportamentul.

La inceput, pentru a-si satisface interesele politicianiste, s-au tot apucat sa taxeze profitul. Pana cand firmele mari si actionarii lor s-au saturat si si-au mutat banii in paradisurile fiscale. Unele dintre companii sunt multinationale cu volume de afaceri mai mari decat PIB-urile unor state importante si cu ratinguri mai bune, care isi “ascund” imediat profiturile daca mediul de afaceri devine ostil.

Dar politicienii n-au admis ca gresesc si s-au apucat sa taxeze, in locul profiturilor, benzina si tigarile. Adica, au apelat la selectie adversa si hazard moral si i-au taxat pe cei care pot.

Din cate se vede, legislatia si taxarea au drept scop doar tainuirea greselilor politicienilor. Si din acest motiv se ajunge la absurditati. In masura in care cea mai mare parte din pretul unor produse cu pondere importanta in consum se face venit la stat, managerii ajung sa satisfaca mai degraba interesele politice, decat pe cele ale propriilor actionari.

Altfel spus, exista suspiciunea ca dupa ce n-au mai putut sa-i taxeze pe bogati, au inceput sa fie supraacizati saracii – cu taxe implicite si diverse forme de inflatie, precum QE -, dar in loc ca politicienii sa admita ca ei sunt problema, si ca solutia logica e relaxarea fiscalitatii, ei vor acum, nici mai mult nici mai putin, sa desfiinteze paradisurile fiscale ca sa nu se mai fereasca cei avuti de fiscalitatea politizata. De aceea, ei declanseaza scandalul Panama Papers, cam in stilul afacerii Watergate, facand sa se adevereasca inca o data Legea lui Murphy: Politica este arta de a obtine bani de la bogati si voturi de la saraci, promitandu-le unora aparare impotriva celorlalti.

De fapt, ei nu prea au legal ce sa le faca celor care sufera de “pacatul” bogatiei, dar spera ca, daca ii trec pe lista rusinii, cei cu imaginea sifonata vor veni cu banii in tara si paradisurile fiscale vor fi date uitarii. Chiar daca mediul economic generat de coruptia politica nu prea merita asta. Fara sa-si asume raspunderea pentru esecul produs, vazut in micsorarea averii populatiei si a supraindatorarii, politicienii incearca sa dea vina pe bogatasii si pe sistemul bancar, chiar daca singura problema a celor cu avere si a bancilor e ca au devenit antipatici. 

Ionut Balan este jurnalist independent, fost redactor-sef al revistei “Finantistii”, publicist la “Jurnalul National”, “Saptamana financiara”, “Piata financiara”, “Curentul”, “Bursa”, “Evenimentul zilei”. Mai multe materiale de acelasi autor gasiti pe www.bloguluibalan.ro