Tudor Giurgiu, între surpriză și reinventare

Tudor Giurgiu, între surpriză și reinventare

Reading Time: 5 minute

Tudor Giurgiu vorbește, în interviul acordat revistei Biz, despre succesul Festivalului Internațional de Film Transilvania, ajuns la ediția a XXV-a, dar și despre provocarea filmului „3 zile în septembrie”, lungmetrajul cu cel mai mare număr de spectatori la TIFF 2026.

Cum a fost ediția TIFF din acest an?

A fost, sincer, o surpriză. Ne așteptam să fie bine, dar faptul că a existat din nou creștere – atât la public, cât și la vânzările de bilete – e neașteptat. În ultimii ani părea că s-a atins un plafon, însă acum am avut un salt de aproximativ 7–8%. Au venit mai mulți oameni și nu am o explicație clară.

Am întâlnit spectatori din Baia Mare, Sighet, Bistrița, foarte mulți din București, dar și străini care nu mai fuseseră la Cluj de ani buni și au fost impresionați de schimbarea orașului. A fost o ediție plină, cu mult entuziasm și multe reacții pozitive, atât pentru festival, cât și pentru Cluj.

Cum apreciați că a fost programul din punct de vedere al calității?

Publicul spune mereu „a fost cea mai bună ediție”, dar eu cred că am ajuns la un standard foarte înalt. Oamenii nu mai au reținerea de a încerca filme necunoscute. Chiar dacă nu prind bilete la titlurile populare, merg și la filme despre care nu știu nimic – și pleacă încântați.

Asta spune mult despre nivelul selecției și despre munca lui Mihai Chirilov (n.r. directorul artistic). TIFF reușește să ofere un program divers: comedii, horror, filme pentru copii, cinema de autor. Fiecare își găsește ceva potrivit. Asta e, de fapt, marea reușită: un festival eclectic, care nu se adresează unui singur tip de public.

Cum a apărut ideea filmului „3 zile în septembrie”?

A fost un pariu îndrăzneț. Filmul nu era planificat inițial, dar ideea a venit dintr-un creative camp organizat la Eforie Sud. Am fost atras de provocarea de a porni de la zero: fără scenariu final, fără buget clar, cu doar câteva luni înainte de filmare.

Am impus două condiții: să lucrăm în mare parte cu oameni care nu colaboraseră înainte și să stăm împreună, timp de șapte zile, în același loc. A fost o experiență intensă – am muncit, am socializat, ne-am cunoscut. Exact spiritul unui „creative camp”.

Care a fost cea mai mare provocare?

Formatul. Inițial, am vrut un singur cadru, până la urmă au fost trei. Filmul este realizat în stil „one shot”, ceea ce înseamnă presiune enormă: nu poți corecta la montaj, nu te poți întoarce.

Filmam seara, între 19:30 și 20:45, în lumină naturală, trecând spre noapte. Dacă apărea o greșeală, mergeam mai departe. A fost un efort colectiv uriaș – echipă, actori, mișcare, totul a trebuit să funcționeze perfect. Pentru mine a fost o provocare majoră, dar și o formă de reinventare.

Nelansat încă în cinematografele românești, a fost prezentat în februarie la Festivalul Internațional de film de la Rotterdam (IFFR) și a devenit filmul cu cel mai mare număr de spectatori la TIFF 2026? Cum a fost primit filmul?
Foarte bine! La premiera mondială de la Rotterdam, sălile au fost pline, iar filmul a ajuns sus în topul preferințelor publicului. La TIFF, în Piața Unirii, reacțiile au fost excelente, chiar dacă era frig și proiecția în aer liber.

După film, oamenii au venit să ne felicite, mai ales pe actori. Pentru un regizor, întâlnirea directă cu publicul e esențială – acolo îți dai seama dacă ceea ce ai gândit funcționează.

Cum ați defini filmul?

Este o comedie neagră. Am pornit de la ideea unei nunți care scapă de sub control – un context foarte familiar, dar care poate genera situații extrem de intense și, uneori, absurd de comice.

În cultura noastră, momentele dramatice pot deveni involuntar amuzante, iar asta am încercat să explorăm.

Cum echilibrați umorul și partea serioasă în scenariu?

Nu există o formulă fixă. Ține de instinct, experiență și colaborare. Am scris scenariul împreună cu Radu Grigore și Conrad Mericoffer, într-un proces continuu de feedback.

Repetițiile cu actorii au fost esențiale – îți dai seama rapid dacă o replică funcționează sau nu. Cel mai important este ritmul și capacitatea de a ține publicul conectat.

Simțiți o schimbare în relația publicului cu filmul românesc?

Da. Există un public care caută entertainment și care a început să aleagă filme românești în detrimentul unor producții hollywoodiene. Succesul unor comedii recente a demonstrat că există acest apetit.

Pentru noi, „3 zile în septembrie” a fost o gură de aer – după filme mai grele, e important să propui și ceva accesibil, dar inteligent.

Cât de importantă este strategia de promovare?

Este esențială și trebuie gândită dinaintea filmărilor. Trebuie să știi cui te adresezi, cum comunici și ce așteptări creezi. Dacă ignori marketingul astăzi, filmul riscă să nu ajungă la public.

Cinema-ul este, până la urmă, o artă populară – trebuie să creezi conexiune cu spectatorii.

Ați gândit conținut pentru social media încă din timpul producției?

Am filmat mult material „behind the scenes”. În cazul acestui film, era fascinant ce se întâmpla în spatele camerei – practic, un alt film.

Vom folosi aceste materiale pentru social media, pentru că spun o poveste autentică despre procesul de creație.

De ce ar trebui publicul să vadă filmul?

Pentru că este o experiență completă: te face să râzi, să te emoționezi, să treci prin mai multe stări. Rezonează în special cu publicul feminin, dar nu numai.

În plus, are o distribuție foarte bună – Andreea Vasile, Emilian Oprea, Emilian Marnea, Mirela Zeta, Emilia Popescu și Adela Popescu – actori care aduc multă autenticitate.

Cum vezi evoluția cinematografiei românești?

Se schimbă din toate direcțiile. Apar tot mai mulți creatori, inclusiv din zona digitală, care intră în cinema. Se experimentează mai mult cu genuri – comedie, horror, romantic.

În același timp, tehnologia și inteligența artificială vor influența puternic industria. AI-ul poate ajuta în producție, dar nu cred că poate înlocui emoția unei povești bine spuse.

Cum vedeți viitorul TIFF?

Festivalul a ajuns la maturitate. Nu ne dorim să creștem artificial, ci să păstrăm echilibrul.

Ne gândim chiar să reducem puțin volumul de evenimente simultane, pentru a evita suprasaturarea publicului. Important este să păstrăm esența: întâlnirile, dialogul, energia umană care face TIFF-ul special.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 409 (15 august – 15 septembrie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.