De la Vinil La YouTube

100 de milioane de euro. Atât valorează industria muzicală autohtonă. Iar potențialul de creștere este încă foarte mare, cu condiția ca artiștii și casele de producție de la noi să urmeze tendințele internaționale. Și chiar să le anticipeze.

Inna, Smiley, Nicole Cherry sunt doar câțiva dintre artiștii care au pus muzica românească pe harta globală. Este un semn că industria muzicală românească a reușit să scape de anumite complexe și să se internaționalizeze, dar și să urmeze tendințele momentului. Doar că nu tot timpul a fost așa. Și e bine să știm de unde am plecat.

Anca Lupeș, managing partner al Star Ma­nagement și unul dintre cei mai experimentați profesioniști din industria muzicală românească, spune că industria muzicală s-a născut după Revoluție, mai exact după apariția Legii 8/1996 a drepturilor de autor și conexe, care a dat și semnalul apariției tuturor caselor de discuri majore (BMG, Sony, Warner, EMI, Poly­gram) în România, prin intermediul label-urilor locale care au devenit „licențiate”, adică au primit dreptul legal de a produce și distribui în România toate albumele din cataloagele majorilor.

În anii aceia, puțini știau cu ce se mănâncă această industrie și se acționa mai mult din instinct. „În perioada cu pricina au apărut mulți artiști noi, care însă aveau puțin de-a face cu meseria, playback-ul era în floare (se cânta la doze de spray și la telefonul mobil – obiecte care de la distanță puteau fi confundate cu un microfon) și de multe ori erau plătiți «în natură». Haiducie curată!”

20 de ani mai târziu, industria românească s-a dezvoltat și s-a aliniat la standardele pieței internaționale, fiind susținută de apariția internetului, care a permis accesul la informație atât artiștilor, cât și profesioniștilor din domeniu. „Există artiști care au ieșit cu succes în peisajul internațional (O-Zone, Inna, Alexandra Stan, Edward Maya, Manuel Riva) și care au pus România pe hartă. Intrarea în UE a ajutat, de asemenea, și a pus țara noastră inclusiv pe traseul turneelor marilor artiști internaționali”, mai spune Anca Lupeș.

„În România, internetul a avut același impact negativ asupra vânzărilor pe care l-a avut oriunde în lume, însă cu el a venit accesul la tehnologie și la informație care i-a ajutat mai ales pe compozitorii și producătorii muzicali. Acum, majoritatea celor care compun și produc muzică folosesc tehnologie aliniată la standardele internaționale. Au acces la cele mai noi apariții muzicale în timp real, astfel încât pot să-și adapteze sound-ul din mers. Iar cel mai important lucru este că internetul a dat acces oricărui artist independent, prin platformele online de social media sau marke­ting și vânzări, la distribuție și promovare la nivel global” – Anca Lupeș

Astăzi, putem spune că industria muzicală românească este respectată la nivel european și chiar global și aduce milioane de euro anual în țară. „Industria creativă românească (muzică, cine­matografie, teatru, design și creație IT) este ambasadorul cel mai de valoare al țării noastre. Uită-te la premiile internaționale pe care filmele românești le-au primit în ultimii ani, la numărul de cântăreți români cu hituri europene, la miile de «creiere» care lucrează în țară și în afara ei în companii IT de succes”, spune la rândul său Florin Grozea (artist, antreprenor online, fondatorul agenției Hit Yourself, dar și autorul primei cărți românești dedicate industriei muzicale, „Hit Yourself – 100 de idei de la pasiune la marea lovitură”). Acesta mai spune că, doar în ultimii 10 ani, peste 150 de artiști și trupe românești au avut măcar un succes internațional – așadar nu sunt doar excepțiile pe care în general presa le promovează, ci e un adevărat trend, un val al muzicii românești.

 

AM BANI DE DAT

Smiley știa el ce știa. Specialiștii consultați de Biz au apreciat valoarea pieței industriei muzicale românești la circa 100 de milioane de euro în 2016.

Anca Lupeș / foto: Bogdan Petrice

Anca Lupeș precizează totuși că vorbim de o estimare absolut empirică, pentru că există extrem de puține date despre banii care se învârt în această industrie, mai ales pentru că mult timp au existat vaste zone de „gri fiscal”.

„Nu au dispărut cu totul, însă există încă dificultăți în a obține date reale și concrete despre ceea ce se întâmplă. Estimarea mea se sprijină pe singurele date oficiale și publice – sumele colectate de organismele de gestiune colectivă din domeniu (UCMR-ADA, CREDIDAM etc.), care reprezintă aproape jumătate din această sumă.”

Florin Grozea precizează că suma nu include concertele sau turneele artiștilor străini în România, ci doar banii generați de artiștii români și casele de producție autohtone.

 

 

ȘLAGĂRUL PE DOWNLOAD

O tendință la nivel internațional este lansarea noilor hituri pe canalele alternative sau direct online. Sunt destui artiști care au lansat albume direct în iTunes sau în Spotify ori le-au oferit pentru descărcare, gratuit, pe dispozitivele digitale. Iar acest fapt vine după ce, mulți ani, marile case de discuri din lume s-au opus schimbărilor aduse de internet, în loc să le accepte și să se folosească de ele. Acesta este, potrivit Ancăi Lupeș, unul dintre motivele pentru care, în ultimii 5-6  ani, din cinci case de discuri majore la nivel global au mai rămas doar trei. Iar dovada cea mai bună este că, de când industria globală a îmbrățișat internetul și a început să se implice în funcționarea marilor structuri online (YouTube, Spotify), a reușit, după 20 de ani de declin, să fie din nou pe creștere financiară începând cu 2015.

România, pe de altă parte, nu putea ocoli această tendință, iar semnalele din piață sunt mai degrabă pozitive, cu alte cuvinte digitalul prinde teren în industria muzicală autohtonă. „În România, internetul a avut același impact negativ asupra vânzărilor pe care l-a avut oriunde în lume, însă cu el a venit accesul la tehnologie și la informație care i-a ajutat mai ales pe compozitorii și producătorii muzicali. Acum, majoritatea celor care compun și produc muzică folosesc tehnologie aliniată la standardele internaționale. Au acces la cele mai noi apariții muzicale în timp real, astfel încât pot să-și adapteze sound-ul din mers. Iar cel mai important lucru este că internetul a dat acces oricărui artist independent, prin platformele online de social media sau marke­ting și vânzări, la distribuție și promovare la nivel global”, a mai spus Anca Lupeș.

Este motivul pentru care, încă de anul trecut, Anca organizează o conferință pe teme de industrie muzicală, Mastering The Music Business, care să vină în ajutorul artiștilor independenți în special, cu informație referitoare la cum și ce pot și ar trebui să facă pentru a putea să-și construiască o carieră de succes în industria muzicală. Pe lângă foarte multă informație, conferința aduce artiștilor independenți prilejul de a se cunoaște între ei și cu profesioniști marcanți din industria muzicală locală și internațională.

Florin Grozea / Foto: Matei L. Buta

Florin Grozea merge mai departe și spune că, în comparație cu colegii lor din zona Europei de Sud-Est, artiștii români sunt niște inovatori în social media. „De fiecare dată când apare câte o aplicație digitală nou sau câte un domeniu digital nou, artiștii noștri de top sunt primii care le folosesc – chiar înaintea marilor companii, marilor branduri. Așa s-a întâmplat cu Facebook Live (în ziua lansării, Delia, Alina Eremia, Nicole Cherry și alți artiști au făcut primele transmisii live), cu Snapchat, Instagram Stories, Musical.ly și nu numai.”

El crede că interne­tul a democratizat muzica, reducând puterea intermediarilor și oferind oportunități egale tuturor, „de la copiii din Bârlad care fac mashup-uri pe mobil până la Beyoncé din New York, toți folosesc aceleași instrumente online și astfel talentul și creativitatea au devenit (din nou) mai importante decât casele de discuri, managerii, relațiile și bugetele”.

 

CASA TE FACE MARE

În spatele oricărui artist de renume stă, totuși, o casă de producție puternică. Și acest lucru se vede, mai ales în ceea ce privește distribuția albumelor și marketingul realizat de casa de producție, mai ales în comparație cu puterea singulară a unui artist independent.

Însă viitorul arată mai bine. Pe plan local, distanța dintre casele de discuri majore (Roton, Cat Music, Universal) și cele independente (Hahaha Production, Global Records etc.) se reduce.

„Este o tendință existentă și în industria internațională (Adele a fost lansată de un label independent), cu excepția că acolo casele majore mai și cumpără dintre label-urile independente de succes sau semnează cu ei contracte de distribuție. Sunt multe discuții în industria internațională referitoare la faptul că label-urile independente încep să «ia fața» majorilor și să câștige o cotă de piață din ce în ce mai mare”, punctează Anca Lupeș.

„De fiecare dată când apare câte o aplicație digitală nou sau câte un domeniu digital nou, artiștii noștri de top sunt primii care le folosesc – chiar înaintea marilor companii, marilor branduri. Așa s-a întâmplat cu Facebook Live (în ziua lansării, Delia, Alina Eremia, Nicole Cherry și alți artiști au făcut primele transmisii live), cu Snapchat, Instagram Stories, Musical.ly și nu numai.” – Florin Grozea

Reprezentantul Star Management mai spune că labelurile majore de la noi au în spate rețeaua globală a celor care i-au licențiat sau pe care îi reprezintă, dar asta nu înseamnă că aceștia le stau la dispoziție. Dimpotrivă, fiecare teritoriu acționează autonom. „Iar ca un artist român să devină prioritate globală și să beneficieze de întreaga forță de promovare și distribuție a unui major… ce să zic? Nu cred să apuc eu vremea aia, deși sper să mă înșel. Însă, spre deosebire de independenți, au avantajul experienței și al vechimii în piață.”

Independenții au și la noi o atitudine mai flexibilă și sunt early adopters ai noilor tendințe și tehnologii. Ei au avantajul ca unele dintre aceste case sunt conduse de artiști care au o altă motivație și un alt nivel de înțelegere al pieței și al publicului, spre deosebire de cei care dețin sau conduc label-urile majore.

Reproșul venit din partea specialiștilor este că unele din aceste label-uri, indiferent că sunt majori sau independenți, se concentrează doar pe zona de mainstream (pop, dance) și trec cu vederea potențialul multor alți artiști din zona indie (alternativ, electro).

„Poate că n-ar fi o idee rea să-și dezvolte echipe cu care să pornească niște proiecte în zona indie și, chiar dacă nu vor avea câștiguri imediate, se vor pregăti pentru etapa următoare, când indie-ul de azi se va transforma în mainstream-ul de mâine. Pentru că așa a funcționat industria muzicală de când există ea – undergroundul n-a fost decât laboratorul unde un gen muzical s-a pregătit să ia locul altuia. Vizionar este cel care simte direcția pieței și se pregătește din timp”, a concluzionat Anca Lupeș.

Credit foto: © Konstantinos Kokkinis | Dreamstime