Arh. Katia Vulcan, MNIR: Pandativul unei societăți sofisticate

Arh. Katia Vulcan, MNIR: Pandativul unei societăți sofisticate

Reading Time: 5 minute

Descoperit de echipa de arheologi de la situl Vitănești (Teleorman), pandativul din aur reprezintă unul dintre cele mai vechi obiecte din aur, de pe teritoriul României, datând de acum aproximativ 6.000 de ani. Datarea sa îl plasează în ”epoca” tezaurului de la Varna, ale cărei piese conțin cel mai vechi aur prelucrat din lume. Am stat de vorbă cu Arh. Katia Vulcan, muzeograf in cadrul Departamentului Cabinet Numismatic-Tezaur Istoric – Muzeul Național de Istorie a României, despre lumea căreia îi aparține pandativul de la Vitănești, precum și despre conexiunile civilizației de la Dunărea de Jos.

Care este „povestea” pandativului de la Vitănești?

În anul 2008, echipa de cercetare de la Vitănești  (Teleorman) avea o surpriză de proporții uriașe, pe măsura eforturilor depuse în cei 15 ani (la acea vreme) de muncă asiduuă pe șantier, și anume descoperirea unui mic pandantiv din aur. Acesta a fost găsit printre resturile prăbușite ale unei locuinţe aparţinând ultimului nivel de locuire din aşezarea de la Vităneşti-Măgurice, jud. Teleorman. Alături de pandantivul din aur s-au mai găsit și alte obiecte deosebite, precum: o figurină antropomorfă (cu chip uman) așezată pe un scaun, un ac de cupru cu mâner de os, alte două pandantive mici din lut. Dar poate cea mai interesantă asociere a pandantivului din aur este cea cu un vas antropomorf, cu fața modelată prin aplicarea unei măști sub buza vasului și cu brațele îndoite de la coate, îndreptate în sus. Nu putem să nu remarcăm asemănarea cu o descoperire similară din din așezarea contemporană de la Vidra, unde un pandantiv din aur a fost găsit lângă vasul antropomorf cunoscut sub numele de “Zeiţa de la Vidra”.

Aşezarea de la Vităneşti-Măgurice se află pe valea râului Teleorman, în apropierea orașului Alexandria. Arheologii o numesc așezare de tip tell (movilă antropică sau măgură), reprezentând mai multe așezări ce s-au succedat pe același amplasament vreme de câteva sute de ani, rezultând o movilă cu o înălțime de cca. 6 metri și un diametru la partea superioară de cca. 40-45 metri.

Ce știm în prezent despre cultura/civilizația căreia îi aparține?

Civilizația căreia îi aparține pandantivul din aur este numită în mod convențional de către arheologi Gumelniţa, după locul unde s-au făcut primele descoperiri aparținând acestei culturi, respectiv Măgura Gumelnița, aflată în apropierea orașului Oltenița. Alături de celebra cultură Cucuteni, cu care este parțial contemporană, reprezintă una dintre cele mai complexe civilizații din epoca eneolitică (a doua jumătate a mileniului 5 î.Hr.) de la Dunărea de Jos. Cultura Gumelnița se remarcă prin ceramica pictată cu grafit și aur, figurinele și vasele antropomorfe și zoomorfe, uneltele și armele din silex, corn și cupru, precum și podoabele din aur și scoică. Cele mai cunoscute așezări ale culturii Gumelniţa sunt cele de tip tell, cum sunt și cele de la Căscioarele sau Sultana, pentru a enumera doar câteva situri cercetate extensiv și unde s-au descoperit de-a lungul timpului artefacte de o mare valoare, capodopere ale artei preistorice, cum ar fi: Zeița cu vas pe cap de la Gumelnița, Zeița de la Sultana sau macheta de construcție-sanctuar de la Căscioarele. Din aria culturii Gumelnița sunt cunoscute și câteva necropole, dintre care o amintim pe cea de la Vărăști, unde s-au descoperit și câteva mici obiecte din aur.

Meșteșugul prelucrării aurului, dar și a altor materii prime precum: cupru, silex, os, corn etc., sau cel al picturii cu grafit sau aur pe ceramică, dovedesc existența unor cunoștințe tehnologice avansate ale comunităților culturii Gumelnița. În literatura de specialitate se vorbește despre o adevărată metalurgie a cuprului și aurului la comunitățile eneolitice de la Dunărea de Jos. Spre exemplu, analiza unor obiecte din aur descoperite în celebra necropolă de la Varna (Bulgaria), a arătat că se foloseau aliaje intenționate ale aurului cu alte metale (argint, cupru) pentru a conferi nuanțe diferite (o nunață mai albă în cazul aliajului cu argint și una mai roșiatică în cazul aliajului cu cupru).

Importanța descoperirii pandantivului din aur de la Vitănești rezidă în vechimea și raritatea acestui tip de artefacte. Practic, micul pandantiv reprezintă unul dintre cele mai vechi obiecte din aur descoperite pe teritoriul României, datând de acum cca. 6000 de ani. Având în vedere faptul că are două găuri de prindere, cel mai probabil este că piesa reprezintă un pandantiv, respectiv un obiect de podoabă, deși în literatura de specialitate astfel de piese au fost interpretate și ca figurine antropomorfe schematizate.

În ceea ce privește procesul tehnologic prin care a fost realizat pandantivul de la Vitănești, acesta ne oferă detalii deosebit de interesante, datorită faptului că este o piesă nefinisată, aflată cel mai probabil în curs de prelucrare, astfel că putem identifica etapele producerii unui astfel de obiect. Analiza sub lupa microscopului a indicat faptul că pandantivul a fost realizat din mai multe foițe din aur, unite prin prin metoda baterii la rece. În zona prelungirii de formă trapezoidală au fost realizate două găuri de prindere.

Poate fi pusă, în vreun fel, în legătură cu piesele din necropola Varna I sau Varna II?

Pandantive similare cu cel de la Vitănești au fost descoperite în mai multe morminte din necropola de la Varna. Printre acestea, se remarcă mormântul nr. 36 din necropola Varna II, unul dintre cele mai bogate, conținând o mare varietate de artefacte. Deși contextele arheologice sunt diferite, pandantivul de la Vitănești fiind descoperit într-o locuință, iar piesele de același tip din mormintele de la Varna fac parte din inventare funerare, se remarcă similitudinea tipologică a acestui tip de artefacte ce sunt răspândite pe o arie largă, de o parte și de alta a Dunării, precum și faptul că ele sunt datate în aceeași perioadă, respectiv în a doua jumătate a mileniului 5 î.Hr. De asemenea, asocierea lor cu alte obiecte deosebite, cum este cazul vasului antropomorf de la Vitănești sau a altor obiecte de prestigiu sau podoabă în cazul mormintelor de la Varna, reflectă complexitatea vieții spirituale a comunităților eneolitice.

S-a efectuat, până în prezent, o operațiune de „amprentare” pentru a se analiza sursa zăcămîntului din aur folosit la această piesă?

Analizele compoziționale prin metoda XRF (fluorescență cu raze X) au arătat un procent ridicat de aur (peste 90 %), sursa fiind aurul nativ (aluvionar) extras din nisipurile aurifere. În ceea ce privește proveniența aurului, sunt necesare analize mai complexe pentru un rezultat concludent. Una din ipotezele formulate de specialiști este originea sud balcanică a aurului, dar studii recente au arătat că ar putea fi vorba și despre surse locale de la nord sau sud de Dunăre.