Căderea Zidului Berlinului: Cum s-a sfârșit istoria comunistă la finalul anilor ’80

Căderea Zidului Berlinului: Cum s-a sfârșit istoria comunistă la finalul anilor ’80

Reading Time: 5 minute

La începutul serii fatidice de 9 noiembrie 1989, o conferință de presă a luat o întorsătură istorică, care a dus până la final la căderea zidului Berlinului. Pe fundalul protestelor în masă și al unui val de refugiați din estul Germaniei – Günter Schabowski, liderul Partidului Comunist din Berlin de Est, a convocat jurnaliștii pentru a anunța o serie de reforme pentru a ușura călătoriile.

Când a fost întrebat când vor intra în vigoare noile reguli, Schabowski s-a împiedicat într-un răspuns parțial inteligibil, declarând: „Intră în vigoare, din câte știu eu… acum… imediat.”

A fost o greșeală, biroul politic nu plănuise nimic de genul acesta, dar mulți l-au crezut pe Schabowski pe cuvânt. Mulțimile au început să se îndrepte către punctele de control de la Zidul Berlinului, cerând să treacă. La unul dintre acele puncte de control, un ofițer al Stasi – Lt. Col. Harald Jäger – avea ordin să îndepărteze oamenii. Pentru că a primit ordine contradictorii și nici un ajutor, a deschis trecerea declanșând un efect de domino care a lovit în cele din urmă toate cele 7 puncte de control din Berlin. Până la miezul nopții, oamenii urcaseră pe partea de sus a zidului din inima orașului, scoțând dopuri de șampanie și declanșând focuri de artificii în semn de sărbătoare.

La acel moment, regimul comunist era pregătit pentru orice cu excepția artificiilor, rugăciunilor și euforiei colective. Fusese mult timp un vis pentru berlinezii de est, să vadă acest simbol căzând. Când a devenit în sfârșit realitate, cea mai cunoscută graniță armată a Războiului Rece s-a deschis peste noapte și a fost sfâșiată în zilele care au urmat. Revoluția pașnică din 1989 din Germania de Est nu a fost în cele din urmă rezultatul unui mare târg geopolitic elaborat cu grijă. A fost, cel puțin la cel mai elementar nivel, rezultatul minunat al erorii umane, spontaneității și curajului individual.

De-a lungul istoriei sale, peste 140 de oameni au murit la Zidul Berlinului, marea majoritate încercând să scape. În prima jumătate a anului 1989, era încă aproape imposibil să ieși din Germania de Est.

În acea joi, de 9 noiembrie 1989, niciunul dintre oamenii de stat importanți nu aveau nicio bănuială că venise momentul. Și brusc, spontan, declanșat de un anunț prost formulat al unui oficial comunist, zidul s-a deschis. Pentru germani, aceasta a însemnat reunificarea după patru decenii grele de separare și ocupație. Pentru europenii centrali și de est, a fost sfârșitul mult așteptat al unei tiranii care le refuzase cele mai elementare drepturi și impunea control asupra a tot ceea ce făceau, spuneau și chiar gândeau. A fost un moment la care majoritatea nu îndrăzniseră să viseze.

Cum ar putea prăbușirea comunismului, ca urmare a prăbușirii fascismului – două ideologii care au încercat să modifice fundamental comportamentul uman – să nu marcheze sfârșitul istoriei, așa cum a proclamat politologul american Francis Fukuyama (în cartea sa, Sfârșitul istoriei și ultimul om)? Prăbușirea statului est-german a declanșat – așa cum continuă Fukuyama – căderea regimurilor comuniste din Cehoslovacia, Bulgaria și România. Până la începutul lui 1991, toate fostele țări comuniste din Eruopa de Est, inclusiv Albania și principalele republici ale Iugoslaviei, organizaseră deja alegeri multipartite, acceptabil de libere.

Punct de atracție turistică. Date și cifre

–  Zidul era format de fapt din 2 ziduri, despărțite de o fâșie de 150 de metri, denumită ”fâșia morții”? Zona dintre ele era un fel de pământ al nimănui pentru că avea patrule, câini de pază și turnuri de pază care se asigurau că nimeni nu încerca să treacă.

– Zidul Berlinului s-a ridicat peste noapte în august 1961 și a creat o barieră fizică între Germania de Est, controlată de Uniunea Sovietică, și Germania de Vest, care era controlată de Regatul Unit, America și Franța.

–  Până în 1989, când a căzut Zidul Berlinului, peste 300 de turnuri de pază vegheau asupra Zidului.

–  aproximativ 5.000 de oameni au scăpat cu succes în cei 28 de ani (aug 1961 – nov 1989) în care a stat Zidul Berlinului. Oamenii au săpat tuneluri sub zid, iar un acrobat pe nume Horst Klein a trecut chiar peste zid cu o frânghie!

–  zidul de beton era întins pe o suprafață totală de 155 de kilometri: 43 tăiau Berlinul de la nord la sud, iar 112 izolau Berlinul de vest de restul Republicii Democrate Germane (RDG). Avea 3,6 metri înălțime

–  La poalele zidului era zona letală: o porțiune dotată cu instalații care declanșau automat focuri de armă și mine dacă detectau pași de om.

–  302 posturi de observaţie şi 20 de buncăre îi ajutau pe cei peste 7000 de soldaţi să asigure supravegherea zidului. Noaptea, felinarele instalate din 30 în 30 de metri făceau din Zidul Berlinului locul cel mai bine luminat din oraş.

– Zidul avea şapte puncte de trecere oficiale.

–  Data oficială a căderii Zidului este 9 noiembrie 1989, însă demolarea lui nu a început decât în iunie 1990. În acele șapte luni, controlul la graniță încă exista, dar nu mai era la fel de strict ca înainte. Toate punctele de trecere a frontierei au fost desființate la 1 iulie 1990, iar în luna octombrie a aceluiași an, Germania a redevenit o singură țară.

– Fragmente ale Zidului sunt considerate azi monumente istorice și se vând la magazinele de suveniruri.

– Zidului Berlinului atrage aproximativ 3 milioane de vizitatori anual, contribuind în mod semnificativ la afacerile locale aflate.

Biz Germania este un proiect Biz unic în lume, powered by #Melitta. Parteneri: #Beiersdorf, #Kaufland, #MercedesBenz, #Penny, #Porsche #Weihestephaner