Ce am înțeles despre Electric Castle abia după ce am ajuns acolo
Reading Time: 4 minuteAni la rând am tot amânat să vin la Electric Castle. Mergeam deja la alte festivaluri, dar Bonțida rămânea mereu pentru anul următor. Mi se părea prea departe de oraș, prea dependent de vreme și prea legat de poveștile cu ploaia și noroiul care deveniseră parcă un personaj al festivalului.
În cele din urmă am decis să ies din zona mea de confort. Atât de mult încât am ales să stau în camping. Vremea a fost mai bună decât mă așteptam, dar surpriza adevărată a fost alta. Am descoperit că muzica pentru care eu venisem era doar o parte din experiență.
Îmi amintesc diminețile în care festivalul era aproape gol și puteai traversa domeniul fără grabă. Îmi amintesc orele petrecute în Press Center, printre jurnaliști și creatori de conținut care își începeau ziua cu o cafea și un laptop, înainte să dispară în mulțime. Îmi amintesc plimbările fără un scop anume și felul în care activările brandurilor nu păreau doar exerciții de marketing, ci o parte importantă din infrastructura acestui oraș temporar în care locuiești doar câteva zile.
A doua oară am fost inspirat să aleg o cazare în Cluj, într-un an în care ploaia a marcat profund domeniul din Bonțida.
Acum sunt în camera unui hotel din oraș și mă pregătesc pentru a treia mea venire, mult mai relaxa, și scriu acest articol despre festival, încercând să răspund la întrebarea: De ce revin oamenii la Electric Castle chiar și atunci când știu că îi pot aștepta ploaia, noroiul, aglomerația și cinci zile departe de confortul de acasă?
Cred că primul răspuns nu are legătură cu muzica, ci cu schimbarea ritmului vieții. Electric Castle construiește pentru câteva zile un loc care funcționează după alte reguli decât orașul. Nu e o evadare în sensul romantic al cuvântului. E mai degrabă o mutare temporară. Îți faci bagajele, îți alegi un cort sau un hotel, îți stabilești propriile trasee și începi să trăiești într-un spațiu unde aproape tot ce ai nevoie există deja. De la supermarketul Lidl până la zonele de relaxare, cafenele, instalații și servicii, festivalul seamănă cu un mic oraș care apare și dispare în mai puțin de o săptămână.
Campingul explică poate cel mai bine această transformare. Pentru unii este doar o variantă ieftină de cazare. Pentru alții devine adresa lor pentru 5 zile. Își fac vecini, își construiesc rutine și încep să vorbească despre „acasă” referindu-se la un petic de pământ de lângă castel.
Într-o lume în care ne întâlnim tot mai des online și tot mai rar întâmplător, Electric Castle păstrează un lucru surprinzător de valoros: întâlnirile neplanificate.Te oprești să vorbești cinci minute cu cineva pe care nu l-ai mai văzut de ani. Cele cinci minute devin uneori o jumătate de oră. Grupurile se desfac și se recompun cu ușurință. Oamenii pleacă la concerte diferite și se regăsesc mai târziu. Paradoxal, unul dintre puținele locuri unde poți merge singur fără să te simți singur este un festival cu zeci de mii de participanți. Și cred că acesta este unul dintre laitmotivurile celor care revin an de an.
Mai este ceva. Timpul începe să curgă altfel. Mersul dintre scene înlocuiește alergătura dintre întâlniri. Telefonul rămâne în buzunar mai mult decât ai fi crezut. Nu pentru că îți propui un detox digital, ci pentru că, de cele mai multe ori, ai altceva de făcut. Festivalul nu elimină tehnologia, dar îi schimbă rolul.
Dacă ar fi să aleg un lucru care diferențiază Electric Castle de multe alte festivaluri, acela ar fi bucuria descoperirii. Sigur, există headlineri care aduc oamenii până la Bonțida. Dar foarte mulți pleacă acasă cu alte nume în playlist. Scenele mici și spațiile dedicate muzicii electronice sau artiștilor emergenți schimbă permanent traseele participanților. Ajungi pentru un concert și rămâi pentru un artist despre care nu știai nimic cu o oră înainte. Chiar organizatorii vorbesc despre line-up ca despre o călătorie, nu doar o colecție de nume sonore.
În același timp, festivalul nu încearcă să umple fiecare minut doar cu muzică. Conversațiile de la EC Talks, instalațiile artistice și experiențele interactive mută atenția și către alte forme de curiozitate. Nu toți participanții ajung acolo, dar simplul fapt că ele există schimbă identitatea festivalului. Sugerează că poți veni și pentru idei, nu doar pentru concerte.
Poate cel mai interesant este că Electric Castle pare să accepte contradicțiile în loc să le ascundă. Este un festival apreciat tocmai pentru atmosfera lui, dar criticat constant pentru vreme, transport, costuri sau disconfortul inevitabil atunci când zeci de mii de oameni împart același spațiu. Există participanți care pleacă spunând că nu vor mai reveni și alții care tratează noroiul aproape ca pe un ritual de inițiere. Ambele perspective coexistă și tocmai această tensiune îl face un fenomen interesant.
Poate de aceea profilul participantului Electric Castle este mai greu de definit decât pare. Nu este doar omul care caută un concert bun. Este cineva dispus să accepte un anumit grad de imprevizibil în schimbul unor experiențe care nu pot fi programate în calendar. Acceptă că uneori cel mai memorabil moment nu va fi concertul principal, ci o conversație începută întâmplător, o cafea băută dimineața când festivalul încă doarme sau un apus văzut dintr-un balon cu aer cald.
Privind în urmă, după două ediții și înaintea celei de-a treia, nu cred că am descoperit festivalul perfect. Cred doar că am înțeles mai bine de ce atât de mulți oameni aleg să-și mute pentru câteva zile viața într-un loc unde vremea rămâne imprevizibilă, confortul este negociabil, iar programul se schimbă de la o oră la alta. Dincolo de line-up și de castel, Electric Castle pare să ofere ceva ce găsim din ce în ce mai greu în viața de zi cu zi. Ocazia de a trăi câteva zile într-un alt ritm. Iar uneori, exact asta este experiența pe care oamenii o caută, chiar dacă nu o au pe bucket list.
Urmăriți Revista Biz și pe Google News. Abonamente Revista Biz
