James Cameron: Curiozitatea ca superputere

James Cameron: Curiozitatea ca superputere

Reading Time: 5 minute

Unul dintre cei mai influenți regizori ai industriei cinematografice și National Geographic Explorer-at-Large, James Cameron este producător executiv al documentarului „Secretele albinelor”, disponibil în România din luna aprilie. 

Celebru pentru filme precum „Titanic”, „Avatar” sau „Terminator”, Cameron este, în egală măsură, explorator și susținător activ al cauzelor de mediu, fiind fondatorul Avatar Alliance Foundation, organizație care acționează în domenii precum schimbările climatice, defrișările și agricultura sustenabilă.

În interviul acordat în contextul lansării documentarului, el vorbește despre rolul naturii în storytelling, descoperirile făcute în timpul filmărilor la „Secretele albinelor” și despre curiozitate, ca una dintre cele mai importante resurse ale oamenilor.

De ce este natura atât de importantă pentru dumneavoastră ca storyteller?

Am crescut într-un cartier suburban din Canada, la două străzi distanță de o pădure care se întindea pe sute de kilometri. Am avut de mic o curiozitate naturală și îmi petreceam tot timpul afară, pe câmpuri și în pădure, adunând insecte, șerpi, broaște, țestoase și orice puteam să prind. Citeam despre ele, făceam disecții, le conservam și le desenam. Așa că eram un fel de naturalist junior. 

Nu mi-a cerut nimeni să fac asta, era pur și simplu curiozitatea mea naturală, care a fost întotdeauna un motor în viața mea. Astfel că, înainte să mă stabilesc într-o carieră în film, am ales să studiez astronomie și fizică la facultate. 

Curiozitatea este superputerea noastră ca oameni, în opinia mea, și cred că știința este o extensie naturală a acesteia. Și cum spațiul este incredibil și vast, nu o să rămânem fără întrebări mari prea curând.

Ce ați învățat despre albine în acest proiect, lucruri pe care nu le știați înainte?

Seria „Secretele…” a fost incredibil de revelatoare pentru mine, în ceea ce privește comportamentul balenelor, al caracatițelor și al altor specii despre care credeam că știu destule, dar am descoperit mult mai multe detalii. Despre albine, nu pretind că știu foarte multe, dar am descoperit lucruri uimitoare. 

De exemplu, diferențele de gen la albinele melifere și la multe alte specii, în special dimensiunea ochilor. Masculul, în majoritatea cazurilor, se împerechează o singură dată și apoi moare. Așa că are ochii foarte mari, de aproximativ două ori mai mari decât ai femelelor, pentru a se asigura că alege femela potrivită. 

La ferma mea din Noua Zeelandă avem 300 de stupi și producem miere de manuka, foarte apreciată pentru proprietățile ei. Și totuși, sunt atât de multe lucruri pe care nu le știam despre societatea și cultura albinelor. Credeam că albinele sunt practic niște Roomba mici, programate rigid, cu un set de instrucțiuni de bază. Dar se pare că, deși au această programare, cum avem  și noi, sunt și capabile să învețe sarcini specifice. Li se pot demonstra lucruri pe care apoi au capacitatea de a le reproduce. 

Ce mă atrage la aceste serii „Secretele…” pentru National Geographic este faptul că învăț mereu ceva. Sunt plătit în cadrul realizării documentarelor, dar sincer, eu aș plăti pentru asta.

Cum echilibrați storytellingul cu acuratețea științifică?

Este un echilibru delicat și o disciplină. National Geographic există de peste 130 de ani și are o abordare foarte riguroasă a storytellingului științific. Eu împărtășesc această filozofie. Există tentația de a face lucrurile senzaționale, de a antropomorfiza și de a proiecta gândirea noastră asupra animalelor. 

Dar, în același timp, animalele sunt protagonistul poveștii. Și vrei să înțelegi ce le motivează, care sunt problemele lor, ce le sperie și ce obiective au. În cazul albinelor, ele încearcă să crească următoarea generație și să mențină colonia în viață, aspecte cu care ne putem identifica. Așa că încercăm să facem storytelling într-un mod care permite publicului să relaționeze, fără să atribuim comportamente umane animalelor. Și lucrăm îndeaproape cu cercetători și consultanți științifici pentru a nu depăși limitele interpretării.

 Au fost multe momente în care, ca realizator de film, am văzut ceva și i-am dat o interpretare narativă, dar realitatea putea fi complet diferită. Sau poate nu avem încă un răspuns și e nevoie de mai multe date. Astfel că, nu trebuie să tragem concluzii pripite.

Care este mesajul central al documentarului?

Seria încearcă să transmită un sentiment de uimire față de lumea naturală, pentru că nu vom proteja ceea ce nu iubim. Și ca oamenilor să le pese, trebuie să le arăți aceste lucruri într-un mod accesibil, nu științific, intimidant. 

Scopul nostru nu este să lansăm avertismente dure, dar pe măsură ce seria a evoluat, am început să arătăm mai clar pericolul. Pornim de la „Nu e uimitor?”, apoi „Nu e valoros?” și apoi „Apropo, este în pericol.” Iar ultima întrebare este: „Ce poți face tu?” Nu intrăm în detalii în documentar, dar e o zonă critică. 

Este important să pornim conversația și să oferim și răspunsuri. Ca individ, într-o lume cu opt miliarde de oameni, nu pot influența politici, dar nu e nevoie să fie doar un sistem de sus în jos. De exemplu, eu sunt vegan și știu că agricultura animală este responsabilă pentru defrișări masive și pierderea habitatelor, afectând nu doar albinele, ci toate speciile. 

Agricultura industrială bazată pe monoculturi este, de asemenea, dăunătoare pentru albine. Nu este doar despre pesticide, ci și despre câmpuri uriașe de un singur tip de cultură. În contrast, diversitatea de plante este ceea ce ar trebui să consumăm. De exemplu, dacă oamenii ar renunța la carne (și ar fi mai sănătoși, dacă ar face asta), am putea reface mai mult de jumătate din suprafața agricolă a planetei, ceea ce ar fi extrem de benefic pentru toate speciile. 

Facem alegeri, ca indivizi și ca societate, iar acestea au consecințe. Și primul pas este să vezi victimele. Dacă reușim să empatizăm cu aceste albine, aceste „doamne muncitoare” din stupi, atunci poate vom face alegeri mai bune. 

Ce alte documentare ați recomanda ca pe lângă acest proiect?

Recomand celelalte seri „Secretele…” , precum Secretele balenelor, Secretele caracatiței și Secretele pinguinilor. Sunt foarte diferite, dar la fel de fascinante. Și aș spune să le urmăriți cu ideea: „Care sunt temele comune?”

Încercăm să arătăm adaptările diverse ale acestor animale la mediul lor și modul în care toate manifestă diferite forme de inteligență. Inteligența trebuie folosită cu atenție ca termen, dar este clar un proces de rezolvare a problemelor la un nivel mai înalt decât am asocia în mod normal cu aceste animale „inferioare”.

Le numim inferioare doar pentru că privim prin lentila superiorității umane. Dar putem vorbi cu încredere despre cultură și emoții. Cred chiar că și albinele au emoții, în sensul în care, dacă percep că vor fi distruse de o viespe și reacționează rapid pentru a se apăra, există o componentă emoțională acolo – frică și preocupare pentru ceilalți din stup.

Este un comportament altruist, în care unele albine se sacrifică pentru a proteja colonia. Și începi să vezi la animale lucruri pe care credeam că sunt specifice oamenilor, dar nu sunt.

Vedem și în celelalte serii cât de importante sunt femelele. La balene, de exemplu, unde societatea este matriarhală. La fel și la elefanți. Și vedem asta și la albine. Cred că noi, ca oameni, am putea beneficia dacă am fi puțin mai mult o societate matriarhală.

Documentarul Secretele albinelor poate fi urmărit sâmbătă, 4 aprilie, de la ora 19:00 la National Geographic Wild și este disponibil pe Disney+ începând cu 1 aprilie.