Analize Finanțe Opinii

Joseph Stiglitz: Ce trebuie să facă Janet Yellen

3 dec. 2020 4 min

Joseph Stiglitz: Ce trebuie să facă Janet Yellen

Reading Time: 4 minute

Deși Statele Unite au supraviețuit celor patru ani de incompetență crasă și minciună patologică, acum se confruntă cu sarcina titanică de a realiza o revenire economică sustenabilă post-pandemie. Din fericire, nimeni nu este mai bine pregătit pentru a aborda provocările economice ale acestei perioade ca următorul Secretar al Trezoreriei americane.

Decizia președintelui ales al SUA, Joe Biden, de a o numi pe Janet Yellen ca următor Secretar al Trezoreriei este o veste bună pentru America și pentru întreaga lume.

Statele Unite au supraviețuit celor patru ani de președinție mincinoasă, având la conducere un om care nici nu înțelegea (ce să mai vorbim de respectat) statul de drept, principiile democratice, economia de piață și decența umană.

Donald Trump și-a petrecut săptămânile de după alegerile prezidențiale mințind în legătură cu fraude electorale inexistente, ba chiar a și convins o mare parte a partidului republic să-i accepte minciunile, scoțând la iveală fragilitatea democrației americane.

Nu va fi ușor să se repare toate pagubele produse, mai ales că pandemia de COVID-19 a agravat problemele Americii. Din fericire, nu există nimeni mai bine pregătit – intelectual, ca experiență, valori și abilități interpersonale – pentru a aborda provocările economice ale prezentului ca Yellen, pe care am întâlnit-o prima oară când era studentă la Yale în anii 1960.

Primul punct pe agendă va fi revenirea economică de după pandemie. Există deja mai multe vaccinuri, acum este important să construim un pod dinspre situația actuală către economia post-criză. E prea târziu pentru o „revenire în V”. Multe afaceri deja au dat faliment, multe altele vor falimenta în lunile care urmează. Bugetele familiilor și ale companiilor sunt deja aproape epuizate. Mai rău, cifrele oficiale ascund gravitatea crizei. Pandemia a avut un impact uriaș la baza distribuției veniturilor și bogăției. Cei care au profitat de pe urma măsurilor menite să evite falimentul sau pierderea casei s-au înglodat în datorii și s-ar putea confrunta curând cu crudul adevăr.

Perspectivele ar fi putut fi mult mai bune dacă SUA ar fi avut un președinte și un Congres care ar fi recunoscut încă din luna mai că pandemia n-o să dispară de la sine. Programele inițiale de sprijin n-au mai fost prelungite, ceea ce a provocat pagube economice importante ce ar fi putut fi evitate, dar acum sunt dificil de recuperat.

Devastarea HoReCa și a turismului a ținut prima pagină, dar reprezintă doar vârful aisbergului. Instituțiile de învățământ, mai ales universitățile, au fost grav afectate. Administrațiile locale americane, legate la mâini din cauza restricțiilor legate de amploarea deficitelor bugetare, se confruntă acum cu venituri mult sub așteptări și nevoi. Fără ajutor federal, vor trebui să-și reducă masiv numărul de angajați, dar și proiectele de investiții, ceea ce va slăbi și mai mult economia SUA.

Statele Unite ar avea nevoie de programe de salvare la scară largă care să vizeze cele mai vulnerabile gospodării și sectoare economice. Datoriile rezultate din creșterea cheltuielilor guvernamentale nu trebuie privite ca o povară, dat fiind costuri uriaș al unor măsuri prea timide. În plus, dobânzile vor continua să rămână la niveluri foarte mici și în anii care vin, ceea ce înseamnă că toate costurile plății datoriei publice vor fi extrem de scăzute.

În plus, multe dintre programele de redresare economică pot fi gândite pentru a atinge simultan mai multe ținte, așezând economia pe baze mai sustenabile, rezistente și bazate pe cunoaștere. Multe vor depinde de Congres, dar este clară nevoia de sprijini de stat, iar Yellen este capabilă să facă acest lucru.

Revenirea economiei americane va depinde în mare măsură și de revirimentul economiei globale. Aici, noua administrație are mai mult spațiu de manevră. Există deja sprijin pentru o emisiune masivă de 500 de miliarde de Drepturi Special de Tragere (DST) de către Fondul Monetar Internațional (FMI), care ar putea oferi o gură de oxigen multor economii aflate în dificultate. Trump și premierul indian Narendra Modi au blocat această opțiune, care însă acum poate reveni în fruntea agendei economice.

În curând, multe țări ar putea să nu-și mai poată plăti datoria publică, iar restructurarea rapidă și radicală a acesteia ar ajuta foarte mult. Pentru asta, administrația Biden ar trebui să declare ferm că este în interesul național al SUA să sprijine principiul imunității suverane, susșinut de majoritatea statelor membre ONU încă din 2015. Restructurarea datoriilor suverane este necesară pentru revenirea economiei globală și este și o opțiune umanitară în această perioadă. Dacă nici acum nu este un caz de forță majoră, atunci când?

De ajutor ar fi și revenirea la multilateralism. În ultimii patru ani, nenumărate conflicte între SUA și celelalte țări au aruncat o umbră de nesiguranță asupra economiei globale. Nesiguranța are clar efecte negative asupra afacerilor și investițiilor. O revenire la normal a Statelor Unite, de exemplu prin readerarea la Acordul de la Paris privind schimbările climative, revenirea în Organizația Mondială a Sănătății și abordarea unui rol activ în Organizația Mondială a Comerțului (prin acceptarea numirii de judecători în Corpul de Apel al organizației), ar contribui semnificativ la recâștigarea încrederii.

Revenirea la normal nu trebuie, însă, să însemne o revenire la neoliberalism. Politica în domeniul comercial și în ce privește multe alte aspecte economice ale secolului XXI trebuie reformată. Nu este clar ce planuri are Biden în această direcție. Dar măcar putem fi încrezători că noua administrație nu va avea abordarea maniheistă pe care o avea Trump în orice domeniu.

Asigurarea stabilității globale necesită colaborare strânsă în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice, lupta cu pandemia și cu alte amenințări. Provocarea principală va fi să găsim modalități de a face toate acestea fără a renunța la valorile noastre. Trump a subminat serios ordinea mondială în plan politic și economic, fisurile acesteia deveniseră evidente cu mult timp înainte.

Criza financiară din 2008 discreditase deja neoliberalismul, care credea orbește în dereglementare. Iar criza care a urmat în Zona Euro a demonstrat că austeritatea nu este soluția în astfel de situații. Neoliberalismul a limitat creșterea, a sporit inechitățile sociale și ceea ce a avut consecințele sociale și politice trăite de toți în ultimii ani. Pandemia a băutut ultimul cui în sicriul neoliberalismului, scoțând la iveală slăbiciunile economiei și incapacitatea autorităților de a reacționa eficient în caz de criză.

Yellen poate să aduce leadershipul necesar pentru a construi o lume mai bună după pandemie. Pentru a reuși, ideologia care ajută doar un grup mic în detrimentul maselor trebuie să fie înlocuită de una bazată pe valori democratice și pe prosperitate împărtășită tuturor.

Joseph E. Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, este profesor universitar la Universitatea Columbia și economist-șef la Institutul Roosevelt. Cea mai recentă carte pe care a scris-o este “People, Power, and Profits: Progressive Capitalism for an Age of Discontent”.

© Project Syndicate

Lasă un răspuns

Articole pe aceeași temă: