Viitorul, după 15 ani

Este agenția care investește anual cel puțin 10% din profituri într-o fundație, cea mai importantă de la noi pe zona de storytelling, cu proiecte care fac bine României: Superscrieri, Creative Fitness Studio, #InARelationship, Biblioteca, Bursele, Policlinica de Marketing pentru ONG-uri. Și de 15 ani îi vedem pe oamenii de acolo că se țin serios de treabă. Pentru că i-am prins în preajma aniversării lor de cristal, dar mai ales pentru că o aniversare nu este doar despre trecut, ci îmi place mai degrabă să o privesc prin prisma viitorului, le-am lansat provocarea “2028”. Un simplu exercițiu de imaginație care le proiectează meseria zece ani mai târziu, în viitor. Iată ce a rezultat. 

Sorin Trâncă, Eugen Suman, Alina Buzatu, Ioana Teodorescu, Nicu Stăncescu

Spunea un om deștept că doar geostrategii și oamenii de știință pot prezice viitorul. În zece ani de acum înainte, agențiile de pu­blicitate care au competențe de ATL vor fi ori niște hub-uri de consultanță cu competențe serioase de data analytics, fie, dacă rămân în produs, vor fi un fel de companii de software development. – Nicu Stăncescu, General Manager, Friends\TBWA.

Dincolo de orice schimbare de contexte, tehnologii, mentalități, stabilitate sau instabilitate economică, cred că mereu va fi nevoie de “motoare umane” care să stea la baza lucrurilor și să le facă să se întâmple. Sigur, o să fim mai digitalizați, poate că o să mă văd recrutând o Sophia sau un “frate” de-al ei ca account manager, și poate că o să mă teleportez la întâlniri pe alte continente. Însă esența jobului meu va fi aceeași, fiindcă nu poți supraviețui nici ca și Client Service și nici ca manager fără să fii adaptabil și să îți păstrezi echilibrul și misiunea indiferent de ce se întâmplă în jurul tău. – Ioana Teodorescu, Client Service Director, Friends\TBWA.

Cred că o să avem mai multe instrumente de cercetare MICO (Media in Context) la nivelul reacțiilor consumatorilor, mai multe tipuri de tehnologii folosite contextual (nu la un nivel naiv), mai multe informații în timp real. Totuși, cred că în zece ani o să fim mai aproape de realitatea de azi decât cea din “Black Mirror” – Alina Buzatu, Head of Strategy, Friends \ TBWA.

De-a lungul timpului multă lume a riscat cu predicții despre cum arată viitorul. Acum ridicole toate. Așa că, dragi oameni ai viitorului, nu râdeți prea tare de ce scriu aici. Peste zece ani cred că vom avea foarte multe aplicații de narrow AI în viața de zi cu zi. Cu alte cuvinte, ca să faci un layout o să vorbești cu calculatorul tău și o să-i spui cam cum vrei să arate, o să-i dai două-trei referințe și o să-ți facă artwork-ul. Nu chiar așa, dar aproape. Peisajul media va fi foarte diferit, canalele vor fi destul de suprapuse, totul va fi integrat. Deci cu atât mai mult vor conta ideile și conceptele, lucruri pe care niciun narrow AI nu va fi în stare să le facă (încă). Toată lumea va avea acces la tot felul de date, diferența va fi făcută de cei care știu să interpreteze informația (ca acum). Hai să zicem 2040, nu 2028. – Eugen Suman, Executive Creative Director, Friends\TBWA.

Primesc un brief, mă gândesc, trimit sau prezint, dacă mi se dă ocazia, toată lumea e încântată de ce vede, brandul și-a dat drumul, userii sunt în delir. Între timp, Fundația Friends For Friends inaugurează Muzeul Inovației și este autorul moral al unei legi pentru industriile creative, adoptată în 2020 de Parlamentul României, ca parte dintr-un proiect de țară pe următorii 50 de ani. Ahhh și, pe 11 septembrie, la ora 4, să nu uit să-i trimit un Litecoin lui Sașa. – Sorin Trâncă, Simplificaton Officer / Founder, Friends\TBWA.

Despre lucruri simple

Sorin Trâncă

A fondat Friends, în 2003, împreună cu art directorul Bojan Spasic, cu care a făcut una dintre cele mai longevive echipe copy + art. Ani la rând a fost director de creație și ambasador al proiectelor marca Friends în industrie, iar în urmă cu patru ani a reușit afilierea agenției la o rețea internațională, recunoscută pentru “disruption”, calitate mult râvnită de mulți advertiseri. L-am invitat pe Sorin Trâncă să ne povestească cum au fost acești ultimi patru ani, scurt și la obiect, căci nu degeaba acum își spune Simplification Officer. Și pentru că l-am prins cu chef de scris, l-am întrebat și despre FFFF, echipă, cum se vede industria de la mansarda lor și, bineînțeles, despre viitor.

4X4

Au fost patru ani în care am crescut de patru ori, la toate capitolele: echipă, portofoliu, clienți și servicii. Ca antreprenor, le mulțumesc clienților, au fost alături de noi în tot timpul ăsta, în momente în care s-au mai simțit și la ei, trebuie să recunosc, aceste dureri de creștere. Iar ca om, mulțumesc acestor fete și băieți extraordinare (nu, nu am greșit acordul) de la FRIENDS\TBWA, care au reușit să ducă mai departe acest vis frumos, o agenție românească puternică în context internațional și care are particularitatea destul de rară să nu piardă clienți. Iar când (foarte rar) își dezamăgește partenerii, să aibă capacitatea de a recunoaște acest lucru, la pachet cu asumarea oricărei greșeli. Nu e deloc ușor, atunci când te bazezi pe venituri aproape exclusiv din creație și strategie, deci din produs pur, din idei și campanii puse în slujba creșterii unor branduri, nu din comisioane de trading. Și, să nu uităm, suntem în România lui 2017. Cred că o cunoașteți cu toții, nu e un teren de joacă extrem de generos cu ideile, cu Dizrupția®.

Afilierea, cu plusuri și minusuri

E foarte frumos să fii parte dintr-o rețea: primești “assignment-uri” haioase, de pildă am fost, o perioadă, director de creație regional pentru UPC, am întâlnit niște oameni extraordinari și niște clienți superdeștepți, de la care am învățat cât de important e să ai răbdare cu feedback-ul. Dacă de partea cealaltă sunt niște oameni competenți, sub-headline‑ul va fi tras în font subțire, scris cu alb, iar destroye­­r‑ele de preț, care trebuie să existe peste tot, vor fi produse separat, 3D, fiindcă e important ca lucrurile să arate bine și echilibrat, chiar dacă layouturile se îngreunează peste tot în lume, în ziua de azi.

Minusuri nu am de menționat, TBWA este o rețea incredibilă, that really works!

Echipa

Toți cei care sunt aici sunt unde trebuie să fie, vechi sau noi. Nu pun mare preț pe fidelitate în orice condiții. Oamenii sunt diferiți, trec prin faze diferite în viață, uneori îți sufoci oamenii pe care îi iubești, alteori te întâlnești cu ei într-o perioadă nepotrivită. Eu nu cred în dragoste în meseria asta, cred în respect. Poate că e deformație profesională: am fost atât de mult director de creație și în această meserie, atât de prost înțeleasă uneori, trebuie să cauți respectul colegilor, nu dragostea lor. Dragostea e bașca, vine dacă e cazul și nu-și prea are rost într-o relație de muncă în care ucizi 10-15 idei pe zi, inclusiv pe-ale tale. Eu le separ destul de strict. Spre exemplu, sunt oameni care au plecat de la noi din agenție, dar pe care îi iubesc în continuare, chiar dacă m-au dezamăgit profesional.

Esența 

Lucrurile stau simplu, la fel ca la Unilever, Vodafone sau Adidas: niște valori. Ceea ce ar putea fi, cred, caracteristic pentru Bucharest este că mult mai mult le practică, decât să vorbească despre ele. E complicat codul moral al unei organizații cu peste 50 de oameni, dar, sintetic spus, noi credem în Învățare, în Încredere și în a face lucruri – în Doing. De exemplu, noi nu vorbim despre responsabilitate socială și nu facem cazuri fabuloase pentru Cannes despre cum am salvat pădurea virgină din localitatea “Xerox”, ca să aflăm răspunsul la întrebarea “cine suntem”. 

Suntem genul de echipă care pierde greu, ca Juventus Torino.

Publicitatea românească, cu bune și rele

Aș vrea să schimb fix tot ce vreți să schimbați și voi, ca revistă. Sunteți în ecosistemul publicitar, depindeți de același tip de networking, cunoașteți decidentul, de toate părțile, la fel de bine ca mine. Cred că știți cu toții ce am schimba, cu cine nu am lucra, de ce, cu ce ocazie, în ce condiții. Eu cred că la capitolul asta trebuie să facem un D-day al publicității românești, să tragem linie și să ne repoziționăm unii față de ceilalți, pe principii mai sănătoase. Cum ar fi colaborarea. Trebuie mutat comutatorul pe colaborare, nu pe competiție.

Este momentul să colaborăm unii cu alții, dacă vrem să ne fie mai bine, nu să ne faultăm în primul pitch, săptămâna viitoare. Fair-play mai mult aș vrea. Nu crește nimic la umbra marilor copaci.

Iar dacă omori albinuțele, poți să ai milioane de hectare de pământ, nu crește nimic pe ele.

Privire de la mansardă 

Advertisingul românesc se vede din mansarda Friends cam de sus, ușor nejustificat, fiindcă mansarda nu e chiar așa la mare înălțime. Încă.

Viitor 

Pe termen scurt îmi doresc să adoptăm cât mai multe tool-uri, tehnologii, inovație 3.0, iar pe termen un pic mai lung mi-aș dori să facem un DAPP, un app descentralizat, pentru vreun client curajos.

Fundația Friends for Friends 

Ideea fundației este din 2005, în realitate proiectul a început în 2009, iar activitatea FFFF a devenit relevantă odată cu venirea lui Beatrice Weber, un om incredibil. Este cel mai greu proiect pe care eu l-am făcut vreodată și unde practic un stil de management complet diferit de cel de la Disruption® Agency, cred că i s-ar spune ad-hocratic. Cum am găsit resursele eu e mai puțin interesant, cel mai interesant lucru e cum și-a găsit ea însăși, Fundația, resursele – și în ce fel fascinant și-a construit organic o comunitate și niște proiecte de portofoliu: Superscrieri, Creative Fitness Studio, #InARelationship, Biblioteca, Bursele, Policlinica de Marketing pentru ONG-uri și așa mai departe. Este fascinantă lumea nonprofit, am enorm de multe de spus la capitolul acesta. FFFF.ro e unul dintre puținele businessuri non-profit din România care nu au legătură directă cu domeniul de activitate al sponsorului principal. Dar trebuie să facem un interviu separat pe domeniul acesta, sau chiar un serial. Cert e că în 20 de ani (împliniți) de publicitate am învățat mai puține lucruri despre oameni decât am învățat în 10 de activism social. Subliniez: activism “social”, nu “politic”.

Foto: Vali Mirea