Laura Lăzărescu: Învățarea continuă a liderului
Reading Time: 5 minuteCând ar trebui liderii să se oprească din învățat? Răspunsul este, probabil, cel la care vă gândiți cu toții acum: atunci când au ajuns în vârf. Glumesc, desigur. Răspunsul corect este niciodată.
de Laura Lăzărescu
De cincisprezece ani lucrez în educație. Iar de nouă ani, aproape zilnic, am o conversație cu cineva despre ideea de a urma un program de învățare managerială, fie că vorbim despre un EMBA, un mini MBA sau un curs corporate. Toate aceste discuții par la început despre programe. Dar de fapt sunt despre oameni. Despre nevoia de a înțelege mai bine, de a face mai bine, de a fi mai buni.
Îmi dau seama că sunt privilegiată să fiu înconjurată de oameni dornici să învețe. Totuși, tot de la ei aud adesea povești despre persoane din jurul lor care îi descurajează în alegerea de a se dezvolta. Și, din păcate, sunt chiar cei care ar trebui să îi încurajeze, dar care nu fac asta pentru că învățarea nu mai este în topul priorităților lor. E ciudat cum, de multe ori, exact cei care ajung în vârful ierarhiei manageriale încep, fără să-și dea seama, să creadă că procesul de învățare s-a încheiat. Că au terminat școala. Paradoxal, exact atunci ar trebui să o reia. Nu pentru că nu știu destul, ci pentru că lucrurile sunt într-o continuă schimbare în jurul nostru, iar noi ne suntem datori să lucrăm cu noi înșine. Aș îndrăzni chiar să spun că le suntem datori celor din echipele noastre să facem asta.
Dar oare de ce, odată ce urci în carieră, devine tot mai greu să înveți?
Poate că un răspuns este disponibilitatea, mai exact cea mentală, nu doar cea de timp. Nu mai există loc pentru informații noi. Totul spațiul mental e deja ocupat. Iar asta pentru că se întâmplă prea multe lucruri în același timp. Viață personală, viață profesională, trafic, liste de cumpărături, educația copiilor și tot ce umple o zi normală. Sau, poate, răspunsul este doar în context. Nu mai există suficiente situații în care suntem provocați. Poate suntem blocați. Sau poate că nevoia de control, atât de prezentă în rolurile de leadership, lasă prea puțin loc pentru curiozitate.
O altă explicație ar putea fi lipsa contextelor reale de învățare. În articolul Senior Leaders Still Need Learning and Development, din Harvard Business Review, Marlo Lyons observă că, paradoxal, liderii seniori – cei care ar avea cel mai mult de câștigat din reflecție, coaching sau dezvoltare – sunt adesea cei mai departe de aceste procese. Trec brusc de la a fi susținuți și evaluați la a funcționa singuri, fără sprijin real, deși exact acolo riscul de izolare și decizie greșită este cel mai mare. Lyons subliniază că, pentru mulți, creșterea la acest nivel este accidentală și că ar trebui să devină intenționată. Oricare ar fi cauza, cred că e important să ne dăm doi pași în spate și să ne întrebăm:
Cum arată pentru noi învățarea? Este ea accidentală sau intenționată?
Ca adulți, nu mai învățăm pentru note. Cel puțin nu oficial, sau nu voit, deși aș avea niște exemple interesante aici din programul de EMBA. Suntem totuși rodul competitivității din școala românească. Și din familia românească. Normal că e important cât a luat colegul, indiferent de vârstă. Dar acesta e un alt subiect, pentru altă dată. Nici măcar pentru diplome nu învățăm, ele fiind mai degrabă un factor de igienă. E bine să fie acolo, ca o formă de validare că știm lucruri.
Cu timpul, învățarea își schimbă scopul, ea începe să fie cu sens. Învățăm din dorința de a ne înțelege mai bine pe noi și lumea din jur. Din conversații oneste, exemple, greșeli, disconfort, din momentele în care credințele ne sunt zguduite de ceilalți sau de realitate. Și, mai ales, învățăm atunci când ne dăm voie să fim autentici și vulnerabili. Nu doar cu ceilalți, ci și cu noi înșine. Iar asta nu e deloc ușor. Anxietatea învățării nu e un mit. E un adevăr.
Poate că unii și-au pus deja întrebările dificile: Ce te faci dacă nu ești cel mai bun din grupă? Cum te simți când descoperi câte lucruri nu știi? Sau când ești înconjurat de oameni mai deștepți decât tine? Ce faci cu toate lucrurile pe care le înveți?
Poate că alții le evită. Dar, indiferent de tabără, e cert că felul în care ne vorbim nouă înșine influențează profund relația noastră cu învățarea. Erika Andersen, în articolul Learning to Learn, publicat în HBR, arată cât de mult contează acest dialog interior. De multe ori, nu lipsa timpului ne oprește, ci propriile gânduri. În loc de „Nu am nevoie să învăț asta”, putem întreba „Cum ar arăta viitorul meu dacă aș face-o?”. În loc de „Sunt deja suficient de bun”, „Chiar sunt? Cum mă compar cu ceilalți?”. Sau putem înlocui „Sunt groaznic la asta” cu „Fac greșeli de început, dar o să devin mai bun”. Schimbarea acestui dialog din critic în constructiv transformă învățarea dintr-o experiență inconfortabilă într-una care ne sprijină.
Așadar, e nevoie de energie, motivație și disciplină ca să ne dezvoltăm continuu. Și, luând toate acestea în considerare, de ce merită, de fapt, să continuăm să învățăm?
William Arruda, în articolul Why Learning Is The Key To Leadership, scrie că abilitatea de a învăța și de a te adapta nu mai este un detaliu frumos de bifat în profilul unui lider, ci o necesitate absolută. El enumeră opt motive pentru care învățarea continuă nu este un exercițiu de ambiție, ci unul de luciditate. Astfel liderii care continuă să învețe:
- Fac față mai bine schimbării accelerate.
- Înțeleg că provocările cer perspective multiple.
- Creează deschidere pentru ca echipele lor să facă la fel.
- Iau decizii mai bune, bazate nu doar pe intuiție.
- Înțeleg evoluția digitală și pot transforma asta într-un avantaj competitiv.
- Acceptă că trebuie să se cunoască pe sine.
- Se adaptează mai ușor și oferă stabilitate.
- Găsesc mai ușor oportunități și astfel au avantaje în fața competiției.
Aceste opt perspective nu sunt doar argumente pentru învățare, ci arată cât de direct se leagă dorința de a învăța de performanță, cultură organizațională și sănătatea echipelor. Liderii care continuă să învețe nu influențează doar rezultatele, ci felul în care oamenii din jur gândesc, cresc și privesc schimbarea.
Am văzut peste 1.000 de manageri care au crescut ca oameni și ca profesioniști după ce au trecut printr-un program de învățare. Știu povești impresionante de la absolvenți care au trăit o experiență transformațională în timpul unui program de EMBA. Oameni care nu au mai fost blocați. Care au înțeles mai clar cine sunt, ce știu și ce mai au nevoie să învețe ca să devină ceea ce își doresc.
Dacă deja sunteți pasionați de învățare, sper că v-am întărit credința că faceți bine ceea ce faceți. Iar dacă învățarea nu e încă printre priorități, sper că poate am schimbat puțin felul în care vă uitați la ea. E un început bun și dacă de acum vă gândiți activ la acest subiect.
Pe mine, învățarea mă face un lider mai bun. Și un om mai bun. Pe voi?
Laura Lăzărescu este Managing Partner la BISM – Bucharest International School of Management și CEO la ECHO School of Technology, Digital Arts & Video Games. Înscrierile pentru programele BISM și ECHO sunt deschise (Executive MBA, Strategic Growth Management Program, Fast Track Management Program/mini-MBA, programe de facultate). Detalii pe bism.ro și echo-school.ro.
Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 399 (15 octombrie – 15 noiembrie 2025). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.
Urmăriți Revista Biz și pe Google News. Abonamente Revista Biz
