Management Opinii

Manageri vs. subalterni. Cine poarta vina demotivarii?

7 aug. 2015 3 min

Manageri vs. subalterni. Cine poarta vina demotivarii?

Reading Time: 3 minute

Problema angajatilor demotivati este deja un cliseu. Totodata si speculatiile care pun demotivarea si lucrul de mantuiala pe seama remuneratiei nesatisfacatoare este un subiect care suporta argumente.

De Adriana Boscanici

Am descoperit acum ceva timp ‘European Values Study’ (www.europeanvaluesstudy.eu). In studiu se arata clar ca in Romania, munca era vazuta ca o valoare deosebit de importanta. De asemenea, se mai arata ca persoanele de religie ortodoxa considera ca dezvoltarea talantelor si abilitatilor pentru a putea obtine un loc de munca este foarte importanta, ca este umilitor sa primesti bani nemunciti si ca munca este o datorie fata de societate.

Dupa 7 ani in care am antrenat echipe mixte de manageri de top alaturi de colegii lor din executie, am ajuns la cateva concluzii referitoare la cele mai arzatoare motive de tensiune intre cele doua tabere. De multe ori, in brief-urile de la client aparea nevoia de a rezolva problema conflictelor dintre echipe, demotivarea unor angajati care ducea la o rezolvare precara a sarcinilor sau afecta si alti colegi.

Uneori este dificil ca intr-un program punctual de training sa scoti la suprafata probleme inchegate de multi ani in echipe, dar nu imposibil. Am folosi tehnici mixte de training clasic, de analiza tranzactionala si tehnici regizorale, ca sa decodam cat mai eficient si intr-un timp scurt cauzele conflictelor din echipe.

Scopul meu in companie

Ne-am dat seama ca o cauza importanta a demotivarii executantilor este lipsa de viziune sau identificarea cu scopul comun al companiei. Lipsa unei imagini de ansamblu este periculoasa, pentru ca uneori nu ajunge sa rezolvi punctual o sarcina daca nu o incadrezi intr-un context mai larg. Am admirat mult timp sloganul unei companii care spunea ca ofera “servicii cu suflet”.

Acest ingredient inseamna a face acelasi lucru insa gandind la un scop mai mare, al tau, al echipei, al companiei, al clientului. Este un task realizat anticipand ce ar putea merge rau, cum sa il faci in asa fel incat sa ajute in mod concret la ceva sau pe cineva.

Deja suntem obositi de procesul in care un angajat face ceva, apoi ne pierdem in feedback-uri si se reface acelasi lucru pana ajungem in faza in care fie punem mana pe proiect si il facem siguri, fie, pentru ca este foarte tare impins in catre termenul limita, il mai retusam un pic, tragem aer in piept si il lasam asa.

Comunicarea managerului atunci cand este nervos si stresat

Tind sa cred ca “marea familie de la job” este mai degraba un deziderat fortat. Imi spunea mai demult un psiholog ca inclusiv in relatia dintre frati este gresit din partea unui parinte un argument de genul “trebuie sa il iubesti pentru ca este fratele/sora ta”. Dragostea se invata si ia timp.

Personal cred ca la serviciu, important este sa functionam in termini sinceri, de respect si de comunicare matura.

In multe cazuri, absenta unui contract psihologic real intre manager si subaltern duce la lipsa de satisfactie de ambele parti. Fiecare este multumit doar sa isi faca treaba, fara a construi o relatie matura, de adult, pe termen lung. 

Te nasti sau devii lider?

Managerii trebuie sa invete sa isi comunice mai bine emotiile in situatii de critica, de atribuire de sarcini, de mentinere a unei relatii echidistante fata de fiecare membru din echipa.

De multe ori insa, companiile nu investesc destul in persoanele puse in pozitie de management. Acestea, in multe cazuri, specialisti desavarsiti, sunt scosi din pozitia de executie si urcati pe un piedestal de manageri, fara niciun suport referitor la ce inseamna asta. Coaching-ul, training-urile specializate au rolul lor foarte important si numai cine nu a cunoscut in mod direct beneficiile acestor servicii le poate minimiza importanta. Un copilot exceptional nu poate intra intr-o cursa de raliu de azi pe maine, darmite sa o mai si castige.

Departamentele cu potential mare de conflict.

As zice Vanzari, deoarece presiunea este constanta iar tipologia omului de vanzari se indreapta catre a „fenta” sistemul. Domeniul IT, poate fi o dificultate in plus in gestionarea oamenilor, datorita specificului activitatii/specializarii necesare, care vine la pachet cu orgolii mai mari si in plan profesional.

Adriana Boscanici este Managing Partner la Trainart

Foto: Dreamstime

Array

Lasă un răspuns

Articole pe aceeași temă: