Analize Finanțe

Mediul de afaceri din România după 20 de ani7 min

17/10/2019 6 min read

author:

Mediul de afaceri din România după 20 de ani7 min

Reading Time: 6 minute

Cântecul spune că la 20 de ani ar trebui să fim fără griji și fără bani … doar că mediul de afaceri activ în România are multe griji, iar banii sunt concentrați la marile companii. Capitalismul românesc este marcat de un paradox: vârsta din buletin este de aproape 30 de ani (de la momentul căderii comunismului), dar vârsta reală a companiilor active în România este 10 ani (durata medie de viață a unei firme active în România), diferența dintre acestea fiind 20 de ani (momentul în care realizăm acest bilanț).

de Iancu Guda

Având în vedere progresul tehnologic semnificativ obținut în ultimele două decenii, precum și schimbările structurale prin care a trecut economia românească în acest timp, cred că mediul de afaceri de astăzi poate fi analizând în oglindă prin comparație cu situația de acum două decenii în funcție de 5 aspecte esențiale: contextul macroeconomic, acceptul la capital, forța de muncă, concurența și polarizarea, perspectivele de internaționalizare și promovare! 

Romania 1999

Romania 2019

Contextul macroeconomic financiar  – instabilitate masivă

urmată de stabilitate moderată

Mediul de afaceri venea după un deceniu în care inflația a înregistrat valori>100% în șase din cei zece ani (vezi graficul 1), iar dobânda medie cu maturitate pe 3 luni (ROBOR 3m) a înregistrat o medie de 75%, cu vârfuri de peste 200% între 1996-1997 (vezi graficul 2). Implicit, moneda națională înregistra o fluctuație masivă. De aceea, în acea perioadă, era aproape imposibil pentru companiile active în România să fie cu adevărat competitive pe plan intern, cu atât mai puțin pe plan extern, în lupta împotriva companiilor multinaționale. În perioada respectivă era extrem de greu pentru o companie să se internaționalizeze sau să reziste impactului direct al unor multinaționale hotărâte să facă investiții masive în România. 

Prin comparație cu situația de acum două decenii, macrostabilitatea sistemului financiar este net superioară. Chiar dacă România înregistrează în continuare cea mai ridicată inflație din UE (4,6% în 2018 și 4,1% în primul semestru din acest an), predictibilitatea dobânzilor, nivelul inflației și stabilitatea monedei naționale (înregistrând cea mai scăzută volatilitate din regiune în ultimii 2-3 ani), asigură mediului de afaceri un context financiar predictibil. În schimb, incertitudinea acum este alimentată de modificările fiscale și juridice impredictibile, într-o scenă politică marcată de schimbări dese care fac imposibilă continuitatea unor reforme structurale.

Contul de capital și deschiderea economiei

Contul de capital nu era liberalizat, investițiile străine directe și deschiderea economiei erau la un nivel foarte redus. Toate acestea limitau potențialul de dezoltare a companiilor active în România din cauza accesului dificil la finanțare (private equity) sau tehnologie competitivă. Astfel, scale-upurile (creșterea accelerată a companiilor embrionare) erau aproape inexistente din cauza creșterii organice lente și competitivității reduse la export 

Liberalizarea deplină a contului de capital (Septembrie 2006) și convertibilitatea deplină a monedei naționale, dublată de creșterea stabilității financiare a economiei românești (dobânzi, inflație și fluctuația monedei sub 5% pentru majoritata anilor din ultimul deceniu), au determinat creșterea gradului deschiderii economiei de la 50% (1999) la 86% (2018) precum și avansul ISD (vezi graficele 3 și 5). În schimb, progresul acestora a fost net inferior țărilor din regiune 

Resursa umană – creșterea tensionării forței de muncă

Piața muncii era marcată de un exces de ofertă (forță de muncă) și un deficit de cerere (din cauza mediului de afaceri slab dezvoltat). De aceea, antreprenorii aveau foarte multe opțiuni pentru acoperirea posturilor vacante, alocând un interes foarte scăzut pentru dezvoltarea personalului prin trening-uri sau fidelizării oamenilor și reducerii rotației de personal printr-o cultură organizațională orientată spre creșterea satisfacției angajaților la locul de muncă.  

Piața muncii este complet schimbată: deficitul forței de muncă este alimentat de exodul accelerat din ultimul deceniu, aproape 3,9 milioane de români trăiesc în străinătate, după a două mai accelerată rată de emigrare din lume în ultimul deceniu (locul I fiind ocupat de Siria, țară aflată în plin război civil). De asemenea, calitatea forței de muncă scade, în condițiile în care calificările practice (școlile de meserii) se găsesc din ce în ce mai greu, iar numărul românilor înscriși pentru studii de licență scade semnificativ. 

Concurenta si polarizarea mediului de afaceri

Concurența din mediul de afaceri la începutul anului 2000 era foarte redusă, mai ales că foarte multe piețe erau virgine, o serie de produse / servicii nu existau în foarte multe industrii din România, iar simpla implementare a unor produse existențe în țările dezvoltate prin adaptarea acestora la specificul local putea reprezenta începutul unui business de succes ! Numărul companiilor multinaționale era foarte scăzut iar veniturile din business erau distribuite către un număr mare de companii, diferențele dintre firmele de top și cele aflate la început de drum fiind foarte reduse. De asemenea, nevoile clienților potențiali erau destul de primare iar exigențele acestora privind calitatea așteptată destul de scăzute. În același timp, lipsa unor instituții publice eficiente care să asigure concurența corectă sau combaterea evaziunii fiscale, ofereau oportunitatea unora să „meargă pe scurtătură” 

Concurența în momentul de față este foarte ridicată în majoritatea sectoarelor, cu excepția unor segmente de niște prin servicii customizate oferind oportunitatea unor oaze de monopol / oligopol. Mediul de afaceri este extrem de concentrat în rândul marilor companii, iar pătura de mijloc este foarte redusă. Practic, cele mai mari 1000 de firme din perspectivă veniturilor, concentrează aproape jumătate din cifra de afaceri raportată de cele aproape 500.000 de companii care sunt active în România (vezi graficul 8). Practic, una din două firme active în România este infiintată după impactul pe plan local al crizei financiare globale din perioadă 2007-2008, fiind astfel predispusă la un comportament emoțional în următoarea perioadă de recesiune și ajustare economică. La capătul celălalt, doar două din zece companii active în România sunt înființate înainte de anul 2000 (nucleul companiilor mature) – vezi graficul 7. 

Concluzii privind evoluția mediului de afaceri activ în România în ultimele două decenii

Provocările viitoare ale mediului de afaceri activ în România pentru următoarele două decenii

-creșterea stabilității sistemului financiar oferă perspectivele creșterii accesului la capital și facilitează bugetarea unor investiții pentru scale-up 

-creșterea dificultății accesului rapid la resursa umană de calitate care poate acoperi eficient locurile vacante ori extinderea afacerii 

-accentuarea polarizării mediului de afaceri (concurența marilor companii) precum și durata medie de activitate foarte redusă (firme embrionare cu know-how practic de business redus) complică dezvoltarea firmelor locale 

-fidelizarea, reținerea și dezvoltarea resursei umane

-concurența internațională reală (mult mai directă și agresivă decât cea nominală) în creștere imediat după aderarea monedei EURO

-digitalizarea, robotizarea și promovarea eficientă în online – îmbrățișarea progresului tehnologic 

-identificarea nevoii clientului care devine din ce în ce mai sofisticat, neloial și schimbător 

-scale-up prin internaționalizarea companiilor locale 

-combaterea evaziunii fiscale pentru asigurarea premiselor unei concurențe loiale și dezvoltarea antreprenoriatului românesc, în special pe segmentul companiilor mici și medii 

Iancu Guda este directorul general al Coface Credit Management Services și președinte al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR). Din anul 2013 este lector asociat la Institutul Bancar Român, unde predă cursuri de analiză financiară avansată și finanțe corporative în cadrul programului CEFA.  Între 2016–2017 a scris prima sa carte: De ce eșuează companiile? 10 greșeli și 100 șoluții, marcând astfel primii 10 ani de experiență profesională în managementul riscului de credit. Cartea este documentată prin analiza declarațiilor financiare ale celor 100.000 de companii care au intrat în insolvență pe durata experienței profesionale a autorului. 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site utilizează fisiere cookie. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea acestui tip de fisiere. Mai multe informatii pot fi consultate prin accesarea POLITICI DE CONFIDENȚIALITATE