Luptatorul Naumovici

<p> <strong>Nu stie daca este cel mai scump creativ din piata, dar spera sa fie. Daca tot este perceput ca fiind cel mai bun, Bogdan Naumovici ar fi foarte dezamagit sa nu fie si cel mai scump.</strong></p> <p>  </p> <p>  </p> <p> <strong>Ce te-a motivat sa ramai in grupul Leo Burnett atatia ani?</strong></p> <p> Sunt mai multe motive. Primul este ca sunt un tip orgolios. Imi place sa castig cu echipa la care sunt, nu sa ma duc la concurenta. Imi place sa trag echipa dupa mine, nu sa ma unesc cu alta vedeta sau sa ma duc unde este alta vedeta. Al doilea motiv este ca i-am intalnit pe Ioana si Stefan, cu care, desi ne-am despartit pe firme, am ramas ca niste frati. Foarte rar intalnesti oameni cu care sa te intelegi atat de bine, cu care sa nu ai nicio discutie despre bani, cu caractere care se completeaza. Al treilea motiv este pentru ceea ce am facut din Leo Burnett. Daca ar fi ramas o agentie de pluton, din esalonul 2-3, poate m-as fi gandit sa plec, dar am facut-o cea mai buna agentie din Romania ani la rand. Unde sa plec? Poate in strainatate. Am ajuns la un moment dat director de creatie regional peste 20 de tari, dar nu m-a interesat directia aceasta de dezvoltare.</p> <p>  </p> <p> <strong>Ce alte vedete mai sunt in publicitatea romaneasca?</strong></p> <p> Adrian Botan, Serban Alexandrescu, baietii de la Cap, mai sunt destul de multi. Nu mi s-ar parea o idee buna ca sa se adune toti intr-o singura agentie, pentru ca nimeni nu si-ar permite sa plateas ca salariile si s-ar  diminua gloria. Eu am mentalitate de Athletic Bilbao, si anume sa jucam cu basic si sa castigam cupa ligii. Asa am facut si cand am zis ca o sa castigam agentia anului cinci ani la rand, dar pastrand angajatii cu care eram pe locul 8. Mandria noastra a fost sa crestem alaturi de aceiasi oameni, nu sa recrutam din piata.</p> <p>  </p> <p> <strong>In cei 15 ani de cand lucrezi in publicitate ai avut momente de cadere?</strong></p> <p> Nu a fost niciun fel de coboras financiar, niciodata. Am pornit de la 150 de dolari pe luna, din care 125 plateam chirie. Traiam din 25 de dolari pe luna cand m-am angajat la Leo Burnett, cum sa fie coborasuri?</p> <p>  </p> <p> <strong>Dar ca evolutie a companiei nu au existat coborasuri?</strong></p> <p> De cand am pornit 23 Communications Ideas, fiecare an a fost mai bun ca precedentul. Abia anul acesta mi se pare ca e mai greu. Pe mine nu ma intereseaza cifra de afaceri, ci profitul.</p> <p>  </p> <p> <strong>Cat castigi tu lunar?</strong></p> <p> In jur de 20.000 – 30.000 pe luna, cumulat din toate businessurile in care sunt implicat: 23 Communications Ideas, Leo Burnett, iLeo, The Geeks, Digital Star, Music Club si p4D.ro. Majoritatea banilor vin din 23.</p> <p>  </p> <p> <strong>Care sunt cele mai mari realizari ale tale?</strong></p> <p> Un copil care termina clasa a sasea. Aceasta este de departe cea mai mare realizare a mea. Apoi, un zambet pe fata aproape perpetuu, o reputatie buna in business, rezultate profesionale, campanii pe care le-am facut si de care-si aduce aminte lumea, businessuri pe care le-am ajutat sa creasca spectaculos, un grup de agentii vazut bine in piata si cu business solid.</p> <p>  </p> <p> <strong>E ceva ce ai fi vrut sa faci si nu ai facut?</strong></p> <p> N-am apucat sa fac o campanile impotriva matriarhatului, dar o sa fac. Si n-am plecat in America, asa cum mi-am dorit in adolescenta. In rest, nu cred ca daca mi-am pus ceva in cap nu am incercat sa fac.</p> <p>  </p> <p> <strong>Aveti niste marje de buget minime cu care lucreaza 23?</strong></p> <p> Nu ne-am gandit niciodata asa. Depinde de proiect, de ce am de facut, de cat efort presupune. Cand am lansat 23, mi-am zis ca nu mai vreau infanterie. Nu mai vroiam o agentie de 200 de oameni, ci un comando de 10 seniori, cu o medie de experienta de 9,7 ani. Cand ai oameni buni si cu vechime, si costurile sunt pe masura, de aceea nu pot sa accept proiecte mici.</p> <p>  </p> <p> <strong>Ai reusit sa tarifezi numai la idee?</strong></p> <p> Practic mi-a iesit tot timpul chiar daca lucrez si cu niste multinationale care trebuie sa imparta tarifele pe ore si oameni. Am multe argumente de ce nu trebuie sa fim platiti altfel decat la idee. In primul rand e matematic incorect sa fii platit pe ore si numarul de oameni alocati pe proiect. Cu cat suntem mai buni, facem campaniile mai repede.</p> <p>  </p> <p> Teoretic, daca ajungi sa fii cel mai bun din lume nu mai ai ce factura. Ideea pentru Ziua Barbatului, considerata cea mai buna campanile a deceniului, ne-a venit la o bere. Cati bani imi da clientul pe minutul acela in care mi-a venit ideea? In plus, daca vrei crestere de la an la an, numarul de ore este finit, per pozitie. Ca sa crestem veniturile trebuie sa angajam mai multi oameni, ceea ce implica mai multe costuri. Mi se pare ca este o metoda a agentiilor mediocre de a taxa clientii de multinationale. Mie nu-mi convine sa am aceleasi preturi ca alte agentii de pe piata, pentru ca eu nu ofer acelasi lucru. Mi se pare normal sa fiu platit la ce contributie am la businessul clientului.</p> <p>  </p> <p> <strong>Ce mesaj le transmiti colegilor care accepta sa fie platiti cu ora?</strong></p> <p> Agonie usoara. Asta li se intampla acum. Cat timp vinzi ore si carca, in loc de idei, nu faci altceva decat sa te duci in jos. Ca sa vinzi calitate, trebuie sa o si ai si sa fii sigur ca-ti poti convinge clientii ca o ai. Acum se vede beneficiul anilor de festivaluri si premii castigate la Effie si ADOR. Ii aud pe colegii mei din alte agenti ca merg la pitch-uri si se vaita ca clientii nu au habar pe cine sa cheme. Normal sa se intample asa, daca ani la rand multe agentii au sabotat festivalurile si studiile sindicalizate menite a crea o ierahie in mintea clientilor. Este de datoria agentiilor sa-si construiasca imagine in fata clientilor.</p> <p>  </p> <p> <strong>Tu i-ai ales pe oamenii din 23?</strong></p> <p> I-am ales din Leo Burnett dupa doua criterii: sa fie foarte pasionati de munca de agentie si in functie de cat de aproape i-am simtit de aceleasi principii, cat de seriosi, dedicati, loiali si muncitori erau.</p> <p>  </p> <p> <strong>De ce ai facut 23? Nu puteai sa faci ce faci acum si in Leo Burnett?</strong></p> <p> In primul rand deoarece nu puteam sa fac acelasi lucru la Leo, care lucra cu multe multinationale la vremea respectiva, si in al doilea rand deoarece eram foarte multi oameni in Leo Burnett, in jur de 150. In 2005, inainte sa fac 23, devenise sufocant. Castigaseram 17 clienti noi din care 14 fara pitch si a a trebuit sa refuzam 70. Aveam sedinte din jumatate in jumatate de ora. In ritmul acesta nu puteam sa livram la cea mai buna calitate. Era sufocant si aveam senzatia ca numai zece oameni trageau pentru restul. Apoi, voiam sa incerc modelul de comando, o organizatie in care nimeni nu are roluri foarte bine definite. Nu tin la fisa postului si nu sunt de parere ca ideile vin numai de la creatie. De exemplu, ideea campaniei "Olimpiada oamenilor obisnuiti" a pornit de la un art director si un account executive.</p> <p>  </p> <p> <strong>Ai domenii pentru care nu ai vrut sa lucrezi?</strong></p> <p> Traditional nu am vrut sa lucrez telefonie mobila, si traditional nu am reusit sa lucrez farma. Pe farma e un mister, nu stiu de ce in 15 ani am lucrat o singura data, pe contul Vitamax. Telecom nu am vrut deoarece este un domeniu atat de solicitant, incat acapareaza toate resursele din agentie, iar creativilor le piere orizontul, ajung sa faca atat de multe proiecte incat se frustreaza, raman in urma cu celelalte categorii.</p> <p>  </p> <p> <strong>Tot ce ai invatat se datoreaza experientei profesionale sau faptului ca ai trecut prin viata?</strong></p> <p> Cand intreaba studentii ce sa faca pentru a se angaja in publicitate, eu le spun sa faca altceva pana la 30 de ani si apoi sa se angajeze in publicitate. Pot fi secretare, pot sa spele vase, pot sa lucreze la McDonald’s.</p> <p>  </p> <p> Sa se duca in publicitate la 30 de ani, dupa ce au avut ocazia sa bea o bere si cu un hot de apartamente, si cu un profesor universitar. Nu le recomand sa sara direct de pe Facebook in publicitate. Poate ca asa ar ajunge sa faca niste campanii misto pentru cei de pe Facebook, dar ei trebuie sa vanda si detergent pentru gospodinele de la tara.</p> <p>  </p> <p> <strong>Ce calitati ii sunt necesare unui bun publicitar?</strong></p> <p> Mi-a ramas o chestie pe care am citit-o undeva care spune ca un bun om de publicitate trebuie sa indeplineasca simultan patru roluri: explorator, artist, judecator si luptator. Succesul meu pe piata se datoreaza faptului ca am avut niste cantitati din fiecare aceste patru atribute. Un publicitar trebuie sa fie explorator, sa inteleaga businessul clientului. Dupa 15 ani in meseria asta tot ma duc sa vad cum se face berea. Un publicitar trebuie sa fie artist – sa puna cap la cap cat mai creativ niste lucruri, insa aceasta functie mi se pare tot mai neim por tanta. Toti sunt sau se cred artisti. Apoi trebuie sa fie un bun judecator – sa vada daca ce a facut e bun sau nu. La cum arata calupul TV la noi, nu cred ca stam foarte bine la functia asta. E adevarat, clientii pot lua decizii proaste, dar de la un publicitar nu ar trebui sa iasa o prostie, el trebuie sa fie primul filtru. Luptatori nu sunt foarte multi. Pe majoritatea ii auzi plan gandu-se ca li s-a schimbat cam pania, ca e prost clientul si nu stie ce sa ceara, ca regizorul a stricat spotul.</p> <p>  </p> <p> <strong>Din cele patru atribute, tu cu care te identifici cel mai mult?</strong></p> <p> Judecator si luptator. Cred ca sunt la ambele mai bun decat media in piata. Vand mai bine decat altii si ma lupt mult mai bine decat altii. Si mai cred ca ma prind mai bine ce functioneaza si ce nu. Noi, Leo Burnett si 23, cred ca avem peste 100 de premii Effie si de creatie. Noi nu avem hituri de un sezon. Nu am nicio indoiala ca sunt un luptator. M-am luptat mai mult pentru campanile mele. Acum mi-e mai usor, pentru ca in urma cu 10 ani trageam ca un caine sa mi se faca campaniile. Eu am regizat peste 200 dintre spoturile mele pentru ca la un moment dat mi se parea ca regizorul mi le strica.</p> <p>  </p> <p> <strong>De ce ai lansat Forta Noua?</strong></p> <p> Pentru ca nu mai pot. Nu inteleg de ce dau 60% din tot ce muncesc si nu primesc nimic in schimb. Pana la un punct mi-am vazut de viata, de cariera, dar toate acestea sunt conditionate de un factor extern – politicul, pe care daca nu-l schimbi, el nu se schimba. As fi vrut sa ader la ceva si cu ce stiu eu pe zona comunicare sa-i ajut astfel incat sa schimbam lucrurile in bine. N-a aparut nimeni. Asa ca am pornit eu initiativa aceasta, Forta Noua, care sa ne reprezinte pe noi, clasa de mijloc. Deocamdata am lansat un site si pagina de Facebook. Pasul urmator, dupa ce strangem niste sute de oameni, este sa-i aducem sa ne vedem fata in fata.</p> <p>  </p> <p> <strong>Nu ti-e teama ca o sa fii atacat ca atunci cand ai lansat “Impreuna 2012”?</strong></p> <p> Frumusetea e in ochii celui care o vede, la fel si vulnerabilitatea. Mie nu mi se pare un punct vulnerabil faptul ca sunt de acord cu un proiect industrial si o investitie. Ce trebuie sa se inteleaga e ca Forta Noua nu este partidul lui Naumo vici, nu trebuie nimeni nici sa-l urmeze, nici sa-l voteze pe Naumovici. Esti impotriva RMGC dar esti de acord cu Forta Noua, te poti inscrie, poti candida si daca iesi senator poti lupta contra proiectului din acea postura. Forta Noua nu este partidul detinut nici de Rosia Montana, nici de Naumovici.</p>