Laura Călin: Limbajul universal al empatiei

Laura Călin: Limbajul universal al empatiei

Reading Time: 4 minute

Pasiunea pentru limba chineză a făcut-o pe Laura Călin să își construiască o carieră la intersecția dintre antreprenoriatul în domeniul publishingului și impactul social, fiind fondatoarea Translating for Humanity, un ONG care traduce documente medicale, de multe ori un obstacol birocratic pentru persoanele vulnerabile, aflate într-o situație disperată.

Cum a început pasiunea ta pentru limba chineză și ce te-a determinat să alegi chineza ca limbă de studiu și specializare?

Pasiunea mea pentru limba chineză a început, cred, dintr-o combinație foarte firească între urechea muzicală și atracția pe care am avut-o mereu pentru limbile străine. Eu eram încă un copil destul de confuz, dar foarte curios. Am ales trei limbi rare – araba, japoneza și chineza – pur și simplu pentru că îmi doream să fac ceva diferit, ceva exotic, ceva care să mă scoată din zona obișnuitului. Și, pentru că uneori viața are un simț al umorului mai bun decât orice plan foarte bine făcut, în ziua în care a trebuit să completez fișa de înscriere am dat, literalmente, cu banul. Așa am ajuns la chineză. Privind înapoi, mi se pare fascinant cum o alegere făcută aproape în joacă a devenit una dintre cele mai importante și definitorii întâlniri din viața mea.

După facultate, mi-am dat seama că nivelul meu de înțelegere a limbii chineze era încă limitat, așa că am aplicat pentru o bursă de studiu în China, prin Centrul Național de Burse. Iar odată ajunsă acolo, m-am îndrăgostit de China. Nu a fost o dragoste la prima vedere, pentru că începutul nu a fost ușor. Aveam doar 21-22 de ani, nu locuisem niciodată atât de departe de casă, iar totul în jurul meu era nou, diferit și, uneori, copleșitor. Dar a fost un tip de iubire care s-a construit în timp, cu răbdare, cu încredere și cu deschiderea de a înțelege, cu adevărat, o lume atât de diferită de a mea.

Ai lucrat o bună perioadă de timp în China. Din punct de vedere profesional ce a înseamnat această experiență pentru tine?

Din punct de vedere profesional, experiența din China a însemnat aproape totul pentru mine. Acolo m-am maturizat, acolo m-am format și acolo am înțeles, cu adevărat, ce înseamnă performanța într-un mediu competitiv.

Când mi-am încheiat studiile, cunoștințele mele de business erau încă destul de limitate, iar intrarea în acel univers a fost ca o aruncare directă în apă adâncă. Nu aveai foarte mult timp să te pregătești teoretic; trebuia să înveți repede, din mers, și să livrezi. Ce m-a marcat profund a fost meritocrația acelui mediu. Nu conta vechimea, nu conta câte ore petreceai în birou, ci dacă produceai rezultate. Dacă livrai, erai remarcat și recompensat.

Am fost promovată anual, mai ales în primii ani, nu pentru că mi s-ar fi oferit vreun tratament preferențial, ci pentru că munceam enorm și pentru că îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam. A fost o perioadă intensă, uneori obositoare, dar extraordinar de formatoare. China m-a învățat nu doar să muncesc, ci să cresc repede, să mă adaptez și să mă simt confortabil într-un mediu exigent, internațional și aflat într-o continuă mișcare.

Cum a luat naștere ideea de a traduce poveștile lui Ion Creangă în limba chineză? Care au fost cele mai mari provocări lingvistice din acest proiect?

Ideea a pornit dintr-o dorință mai veche de a duce poveștile românești în spațiul chinez, dorință care a prins contur în perioada facultății, când predam part-time limba engleză în grădinițele din Beijing. De fapt, am început cu “Ursul păcălit de vulpe”, iar din acel prim pas s-a conturat treptat ideea unei colecții pentru copii.

A fost un drum lung, cu multe încercări, edituri contactate, parteneriate care nu s-au legat, un contract blocat de pandemie și chiar un nou impas legat de costurile de publicare din China. Tocmai de aceea, apariția volumului a însemnat pentru mine mai mult decât o carte publicată: a fost dovada că literatura română poate traversa granițe culturale foarte mari și poate găsi cititori noi, într-un spațiu complet diferit.

Din punct de vedere lingvistic, provocarea cea mai mare a fost că la Creangă nu traduci doar sensul, ci și farmecul. Traduci oralitate, ritm, umor, atmosferă, imaginație populară. În plus, am ales povești reprezentative, dar și suficient de deschise cultural încât să poată fi receptate firesc de publicul chinez, fără un exces de referințe politice, religioase sau foarte greu de transferat din folclorul românesc. A trebuit, așadar, să găsesc un echilibru foarte fin între fidelitate și accesibilitate: să păstrez identitatea textului, dar fără să-l transform într-o lectură opacă pentru cititorul chinez.

Ce te-a inspirat să înființezi un ONG care oferă traduceri gratuite pentru persoane aflate în dificultate?

Nu m-am întors în România cu gândul că voi înființa un ONG. Totul a pornit dintr-o realitate simplă și dureroasă: pentru un părinte al cărui copil suferă de o boală gravă, traducerea dosarului medical nu ar trebui să fie încă o grijă. În clipa în care înțelegi că accesul la tratament poate depinde de documente pe care cineva nu știe cum să le traducă sau nu și le permite, îți dai seama că traducerea nu mai este doar un serviciu, ci poate deveni parte din șansa acelui om. Așa s-a născut Translating for Humanity: din dorința de a oferi ajutor concret, rapid și uman, exact acolo unde oamenii nu ar trebui lăsați singuri.

Ce tipuri de cazuri întâlniți cel mai des în cadrul ONG-ului și cum reușiți să le gestionați?

Cele mai frecvente cazuri sunt cele din zona medicală, iar un lucru foarte important este că foarte multe dintre ele îi privesc pe copii. Asta schimbă complet felul în care privești munca: nu mai vezi doar documente, ci părinți care caută soluții, timp și o șansă în plus pentru copilul lor. De aceea tratăm fiecare solicitare nu ca pe un simplu exercițiu lingvistic, ci ca pe o intervenție care poate face o diferență reală. Le gestionăm printr-o rețea de voluntari și colaboratori, cu multă rigoare, confidențialitate și mobilizare, pentru că uneori un document tradus la timp poate schimba complet traseul unui caz și poate influența decisiv viața cuiva.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 407 (15 iunie – 15 iulie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.